Creierul a fost descoperit în 2010 într-un cimitir străvechi care pare să fi fost ars. În timpul excavărilor, specialiştii au descoperit oase şi obiecte din lemn carbonizate, însă cumva, în interiorul a 4 cranii s-au găsit ţesuturi cerebrale bine conservate. Oamenii de ştiinţă de la universităţile din Turcia au analizat descoperirile, iar acum au publicat noi detalii.
Analizând terenul, cercetătorii au ajuns la concluzia că în urma unui cutremur, oamenii au fost îngropaţi sub dărâmături, înainte ca un incendiu să mistuie tot în calea sa. Acest foc pare să fi fiert creierii unora dintre locuitori în „suc propriu”, adică în propria umezeală. Atunci când focul a uscat umezeala, el a înlăturat şi oxigenul, lucru care a prevenit degradarea ţesutului cerebral.
Un alt factor important care a asigurat păstrarea creierilor a fost solul care era plin de potasiu, magneziu şi aluminiu. Aceşti compuşi s-au combinat cu acizii graşi din ţesutul uman pentru a crea ceva numit adipoceară, adică într-o substanţă de culoare gri-albicioasa, moale şi de consistenţa cerii.
„Nivelul prezervării, în combinaţie cu vârsta, este remarcabil. Dacă dorim să învăţăm mai multe despre istoria bolilor neurologice avem nevoie de astfel de ţesuturi” a declarat Frank Rühli, de la Universitatea din Zurich, referindu-se la importanţa descoperirii.
Sursa: The Verge