Noi dezvăluiri despre oamenii cu „superputeri” folosiţi de Scotland Yard pentru a prinde răufăcătorii

Acum câţiva ani, de exemplu, poliţia din Londra căuta un infractor vinovat de nouă jafuri. La o lună distanţă după ce a văzut poza infractorului, Hyland şi doi colegi de-ai săi erau blocaţi în traficul londonez. „M-am uitat în sus şi l-am observat pe un tip care ieşea dintr-o universitate şi mi-am dat seama că e el”, relatează Hyland, care mai spune că niciunul din colegii săi nu l-au recunoscut pe infractor. Hyland l-a arestat pe suspect, care a recunoscut jafurile când a fost chestionat.

„Dacă am cunoscut o persoană şi o văd din nou, de regulă voi şti de unde îi ştiu, chiar dacă nu îmi amintesc cum îi cheamă”, spune Hyland.

Cum face Hyland acest lucru? Nimeni nu ştie. Da, începând cu anul 2011, aproximativ 200 de ofiţeri de poliţie au fost recrutaţi în Londra într-o echipă de elită de „superrecunoscători”. Oficialii britanici afirmă că aceşti poliţişti cu „superputeri” au triplat numărul de suspecţi identificaţi săptămânal din fotografiile realizate de camerele de supraveghere sau pe stradă. De asemenea, oficialii afirmă că aceşti ofiţeri au prevenit mai multe infracţiuni.

„Când avem imaginea unui infractor neidentificat, ştiu exact la cine trebuie să apelez, în loc să o trimit tuturor şi să am parte de numeroase piste false”, spune Mick Neville, Detective Chief Inspector la Scotland Yard. Neville a conceput acest departament special în cadrul Scotland Yard atunci când şi-a dat seama că poliţia nu dispunea de niciun sistem pentru identificarea infractorilor pe baza imaginilor (spre deosebire de sistemele pe bază de ADN sau de amprente).

Aceste departament s-a dovedit extraordinar de util după tulburările de stradă ce au avut loc în Londra în vara lui 2011. După violenţe, Scotland Yard a analizat sute de ore de filmări. Până acum au fost efectuate 5.000 de arestări, iar 4.000 dintre acestea s-au datorat identificării suspecţilor pe baza imaginilor video. „Superrecunoscătorii” au fost responsabili pentru aproximativ 30% dintre identificările realizate, iar un singur ofiţer din acest departament a identificat aproape 300 de persoane. Neville spune că, în schimb, un software de recunoaştere facială a reuşit să identifice o singură persoană.

Cu câteva săptămâni înainte ca Carnavalul Notting Hill, cel mai mare festival stradal din Europa, să debuteze luna trecută, „superrecunoscătorii” au primit imagini cu infractori şi membri ai grupărilor criminale. După ce a început carnavalul, 17 ofiţeri din această unitate de elită s-au închis într-o cameră de control şi au început să studieze imaginile capturate de camerele de supraveghere pentru a identifica potenţialii răufăcători.

După ce au identificat oamenii ţintiţi, autorităţile au trimis ofiţeri de poliţie la faţa locului ca strategie preventivă. Neville afirmă că este probabil ca această măsură să fi dus la prevenirea unor furturi şi jafuri.

Neville relatează că un superrecunoscător a văzut la un moment dat ceea ce credea că e o tranzacţie cu droguri, însă nu era sigur. A doua zi, ofiţerul a văzut din nou persoana respectivă, iar atunci când poliţiştii au intervenit, au descoperit că suspectul avea cocaină de tip crack.

Neville subliniază că ofiţerii săi nu sunt infailibili şi că identificarea lor reprezintă doar debutul unui caz, după care poliţia caută alte dovezi.

Nu toată lumea este încântată de această nouă unitate a poliţiei londoneze. Charles Farrier, purtător de cuvânt al organizaţiei No CCTV, afirmă că „superrecunoscătorii” sunt cel mai nou mecanism folosit de poliţie pentru a promova omniprezenţa camerelor de supraveghere. Reprezentanţii „No CCTV” afirmă că Marea Britanie este ţara cu cele mai multe camere video de supraveghere pe cap de persoană din lume.

„Este periculos când începem să justificăm omniprezenţa supravegherii video pentru că «poate» vede un poliţist un infractor. Se formează o cultură de supraveghere care răspândeşte temere şi neîncredere”, spune Farrier.

Brad Duchaine, un psiholog de la Dartmouth College care a publicat câteva studii pe tema „superrecunoscătorilor”, susţine că măsurile poliţiei londoneze sunt logice. „Oamenii sunt mult mai buni la recunoaştere facială decât orice software, astfel că este foarte rezonabil ca Poliţia să folosească aceşti oameni”, spune Duchaine.

Abilităţile unor membri ai acestei unităţi de elită au impresionat un psiholog sceptic, care intenţionează să-i studieze amănunţit.

„Când mi-au spus că poliţiştii au aceşti oameni extraordinari care recunosc pe oricine, m-am îndoit”, spune Josh Davis de la Universitatea Greenwich din Anglia. La solicitarea Scotland Yard, Davis a testat 18 dintre cei mai buni „superrecunoscători” şi a descoperit că majoritatea obţineau scoruri extraordinar de mari în comparaţie cu oamenii obişnuiţi. Acum, cercetătorul intenţionează să-i studieze pe toţi cei 200 de membri ai unităţii de elită din cadrul poliţiei londoneze. De asemenea, Davis doreşte să dezvolte un nou test pentru a verifica noii recruţi ce au potenţialul de a face parte din echipa „superrecunoscătorilor”.

„Din nefericire, nu ştim cum fac aceşti oameni acest lucru”, spune specialistul. Poate că procesează trăsăturile faciale mai rapid şi mai complet decât alte persoane, spune Davis. Cercetătorul spune că şi alte departamente de poliţie din Marea Britanie i-au solicitat să le testeze ofiţerii, însă până acum nicio altă instituţie nu a conceput o astfel de echipă de specialişti.

Deşi majoritatea oamenilor pot învăţa să-şi amintească mai bine feţele, oamenii de ştiinţă spun că este improbabil să atingă acelaşi nivel ca un „superrecunoscător”.

„Cred că este cel puţin parţial un talent înnăscut”, spune Ashok Jansari, un psiholog de la University of East London. Jansari spune că este un avantaj natural similar celuia pe care îl are Usain Bolt. „Bolt are câteva trăsături particulare care îl fac să fie cel mai rapid alergător din lume. Ai putea învăţa alţi oameni să folosească tehnicile lui, însă niciodată nu vor fi la fel de rapizi”, explică Jansari.

Nici în cazul lui Hyland memoria sa extraordinară nu activează la toate nivelurile. Deşi ţine minte feţele, „uit chestii elementare”, spune bărbatul în vârstă de 30 de ani. „Intru într-o cameră şi uit ce voiam să fac în cameră, sau mă duc la supermarket şi cumpăr multe lucruri, mai puţin ceea ce doream să achiziţionez în primul rând”, concluzionează Hyland.

Sursa: AP