După ce a desfăşurat experimente pe protozoare, şobolani şi pe cei opt copii ai săi, Ehret a ajuns să recomande celor ce călătoresc pe mapamond să recurgă la o dietă specială înainte de sejururile internaţionale. Ehret recomanda alternarea, în zilele dinaintea zborului, a zilelor de festin cu cele în care erau consumate foarte puţine alimente. În ziua zborului călătorul trebuie să mănânce foarte puţin, iar la ora 7:30 dimineaţa (în fusul orar al regiunii în care se găsea destinaţia) călătorul urma să consume un mic dejun copios, indiferent de ora din vechiul fus orar. Astfel, jet lag-ul putea fi evitat.
Dieta a fost adoptată de mai multe agenţii ale guvernului american şi de preşedintele Ronald Reagan, însă era foarte greu de urmat. De curând, o echipă de cercetători din Boston a conceput un remediu anti-jet lag mult mai simplu.
Cercetătorii afirmă că persoanele care călătoresc pe distanţe mari pot evita tulburarea ritmului organismului printr-o metodă simplă: evitarea consumării de alimente preţ de 12-16 înainte de ora de mic dejun din fusul orar al localităţii de destinaţie. La ora micului dejun, la fel ca în dieta concepută de Ehret, călătorul trebuie să înceteze postul şi să mănânce. Dat fiind că mulţi oameni au o pauză de aproximativ 12-16 ore între cină şi micul dejun, efortul nu ar trebui să fie unul foarte mare.
Conform cercetătorilor de la Harvard, acest „minipost” funcţionează deoarece corpul nostru nu are doar un ceas circadian, ci şi un ceas secundar care ar putea fi supranumit „ceasul alimentar”. Atunci când alimentele sunt greu de găsit, ceasul alimentar suspendă funcţionarea ceasului circadian şi „porunceşte” corpului să doarmă mult mai puţin decât în mod normal. Abia după ce corpul începe să mănânce din nou o cantitate normală de alimente este reactivat ceasul circadian.
Sursa: Kottke