Cele mai dureroase şase muşcături din lume şi mărturiile celor care le-au experimentat

Mai mult, Landers detaliază experienţa înspăimântătoare prin care a trecut atunci când a testat un medicament antivenin creat pentru a opri efectele produse de otrava păianjenului. Motivul pentru care el s-a oferit voluntar să încerce antidotul a fost acela că tocmai fusese muşcat de un păianjen cu un corp în formă de clepsidră. 

„Mi-am pus pantofii înainte de a merge pe marginea apei. După aproximativ 12 paşi am simţit o înţepătură în al doilea deget de la piciorul stâng. Apoi durerea a început să crească şi să semene cu o înţepătură de viespe. M-am aşezat pe o piatră şi mi-am dat pantoful jos. Rămăşiţele strivite ale unui păianjen erau pe branţul pantofului”, a notat el. 

Pentru a face timpul să treacă mai repede el a continuat să pescuiască. Dar apoi, a simţit efectul veninului: 

„Trei somni mai târziu, simptomele deja progresau. Am simţit o căldură în abdomen. Apoi s-a transformat în presiune şi apoi în crampe foarte dureroase. Nu mai puteam nega. Am dus peştii la maşină şi am plecat spre University of Virginia Hospitalm, din Charlottesville…În noaptea aceea eram un fel de vedetă rock a spitalului. O paradă de rezidenţi şi studenţi au venit să se holbeze la mine. Puţini dintre ei mai văzuseră un pacient muşcat de o văduvă neagră. Acum durerea ajunsese în partea inferioară a pieptului şi îmi trimitea spasme musculare”, a mai scris Landers. 

Şi deci, cam aşa se simt oamenii muşcaţi de păianjenul văduva neagră, dar oare care sunt senzaţiile produse de alte animale letale?

Iată cum descrie o tânără mamă din San Diego durerea intensă produsă de muşcătura unui şarpe cu clopoţei:

Brooke O’Neill se plimba cu familia ei (soţul şi fiica în vârstă de două luni) când a trecut cu căruciorul peste un şarpe care stătea în mijlocul drumului. A simţit că ceva a muşcat-o de picior. Durerea nu a fost foarte mare, dar tânăra s-a speriat, a ţipat şi a împins căruciorul mai departe. Atunci, soţul ei, Brian, a auzit sunetul specific şarpelui cu clopoţei. 

„În câteva minute am simţit furnicături şi apoi mi-au amorţit mai întâi degete, apoi mâinile, picioarele şi în cele din urmă faţa. În următoarele 10 minute am fost paralizată de la gât în jos şi nu simţeam nimic”.

O altă întâmplare traumatizantă este cea prin care a trecut un bărbat care era să fie sfâşiat de unul dintre cele mai periculoase animale din fluviul Zambezi: hipopotamul. 

„Îmi amintesc că mă uitam în sus spre lumina galbenă şi verde care se juca la suprafaţa apei şi care se afla la 3 metri deasupra mea. Mă gândeam care dintre noi va reuşi să îşi ţină respiraţia mai mult. Sângele îmi curgea din corp şi forma nori, iar pe mine mă cuprindea un sentiment de resemnare. Nu ştiu cât am stat sub apă…timpul trece destul de greu când stai în gura unui hipopotam. Apoi, hipopotamul a ieşit la suprafaţă scuipându-mă. Mike mă aştepta în caiac şi m-a dus într-un loc sigur. Eram un dezastru. Braţul stâng era strivit, sângele îmi curgea şiroaie din rănile de la piept, iar când Mike mi-a examinat spatele a descoperit o rană atât de mare încât mi se vedea unul dintre plămâni”.

Dar cum rămâne cu unul dintre cei mai fioroşi prădători ai oceanelor, rechinul? Vacanţa unei femei din Germana, în vârstă de 47 de ani, a fost distrusă de o întâlnire neaşteptată cu un rechin (a cărui specie nu este cunoscută), în apele din apropierea unei plaje din Florida . 

Într-un interviu acordat pentru prima dată de când a scăpat cu viaţă din apele din apropierea plajei Vero, Karin Ulrike Stei îşi aminteşte momentul în care a fost apucată de o forţă pe care nu o putea vedea, dar pe care o simţea şi pe care a descris-o ca fiind cea mai dureroasă experienţă pe care a trăit-o. 

„Nu l-am văzut. Nu a ieşit la suprafaţă…Era atât de puternic şi atât de mare încât mi-am dat seama că e rechin. Pe o scară de la 1 la 10, durerea pe care o simţeam era de 15”. 

O altă victimă a uni rechin, de data aceasta din Hawaii, a descris experienţa în mod diferit, declarând că nu a simţit nimic. 

„M-a muşcat. A fost o muşcătură rapidă. S-a zbătut un pic şi apoi a dispărut. Primul meu gând a fost că era unul dintre prietenii mei idioţi care venise să mă sperie şi care mă apucase şi mă zgâlţâise. Apoi am văzut sângele şi mi-am zis «O, Doamne! Trebuie să ajung la mal»”. 

Victima a mai explicat că rănile semnificative au fost la nivelul gambei. „Există multiple răni adânci. Medicii au fost nevoiţi să îmi coasă multe bucăţi de muşchi. Dar am avut noroc. Nu mi-a rupt niciun os şi nu mi-a tăiat artera”. 

Şi cum nu putem să nu introducem în această listă şi fiorosul peşte piranha negru, creatura cu un maxilar atât de puternic încât poate muşca cu o formă de 30 de ori mai mare decât greutatea corpului, trebuie să amintim un pic de oamenii care au făcut baie în Amazon. Mulţi dintre aceşti indivizi au raportat că peştii piranha le-au luat degetele dintr-o singură muşcătură. 

 Dar, cea mai dureroasă înţepătură din lume, cui îi aparţine? Ei bine, câştigătoare la această categorie este furnica Paraponera, supranumită şi furnica glonţ ,din cauza senzaţiei pe care o produce muşcătura ei. 

Înţepătura acestei insecte mici din Nicaragua şi Paraguai poate provoca greaţă, leşin, ameţeală, tremurat şi paralizia zonei afectate. Nu numai că vorbim de o înţepătură foarte dureroasă, dar dacă un individ este atacat de mai multe astfel de furnici atunci el poate să moară. Cercetătorii estimează că este nevoie de 30 de înţepături la fiecare 30 de kilograme pentru ca individul să moară. 

Muşcătura acestei furnici este atât de puternică încât unele triburi o folosesc petru a sutura răni minore. După ce aşează furnicile aproape de rană, creaturile muşcă şi prind în dinţi ţesutul. De îndată ce furnicile muşcă, oamenii le rup restul trupului, lăsând doar capul furnicii care ţine ţesutul unit. 

Sursa: The Week