Folosind un nou model teoretic, cercetătorii au descoperit că nucleul Terrei, alcătuit din fier solid, se învârte spre est, spre deosebire de nucleul extern, alcătuit în principal din fier topit, care se învârte spre vest.
Edmund Halley a demonstrat mişcarea spre vest a câmpului geomagnetic terestru în anul 1692.
Abia în acest an oamenii de ştiinţă au reuşit să coreleze felul în care se roteşte nucleul interior cu direcţia de rotaţie a nucleului extern.
Cercetătorii de la Universitatea Leeds din Marea Britanie spun că această particularitate reprezintă de fapt o reacţie a planetei noastre la acţiunea câmpului geomagnetic.
În ultimele decenii, seismometrele care măsurau intensitatea cutremurelor de pământ care se propagau prin nucleul Terrei au identificat o rotaţie spre est a nucleului intern, solid, în comparaţie cu suprafaţa Terrei.
Nucleul intern solid este de mărimea Lunii. El este înconjurat de lichidul din nucleul extern, alcătuit dintr-un aliaj de fier, a cărui mişcare generează câmpul magnetic.
„Câmpul magnetic împinge nucleul intern spre est, făcându-l să se învârtă mai repede decât Terra, dar el împinge în direcţia opusă şi lichidul din nucleul extern, fapt care generează mişcarea spre vest a acestuia”, a explicat profesorul Philip Livermore de la School of Earth and Environment din cadrul Universităţii Leeds, coordonatorul acestui studiu.
Deşi nucleul intern se află la o adâncime de 5.200 de kilometri, efectele prezenţei sale sunt deosebit de importante la suprafaţa Terrei.
Pe măsură ce nucleul intern creşte, căldura eliberată în timpul solidificării generează un curent de convecţie în fluidul din nucleul extern. Acest curent de convecţie generează câmpul geomagnetic al planetei noastre.
Fără acest câmp magnetic, suprafaţa terestră nu ar mai fi protejată de radiaţia solară, iar viaţa nu ar mai putea să existe pe Terra.
Sursa: Mediafax