Ce sunt enigmaticele „cercuri ale zânelor” din Africa? Un cercetător propune o nouă explicaţie

De la acţiunea unor insecte precum furnicile şi termitele până la emisii de gaze subterane care distrug vegetaţia, numeroase ipoteze au încercat să explice apariţia acestor ciudate structuri circulare din Deşertul Namib.

Vârsta medie a unui cerc mai mic este de 24 de ani, în vreme ce cercurile mai mari pot exista timp de 75 de ani, dar de ce apar ele şi de ce dispar nu se ştie încă. 

Cea mai recentă ipoteză aduce în prim-plan competiţia naturală pentru resurse care are loc în rândul plantelor, pe acest sol sărac în nutrienţi şi în apă.

Plantele mai puternice consumă apa şi nutrienţii  din sol, făcând ca vecinii lor mai slabi să piară, lăsănd gol pământul din jur sub forma unor petice circulare.

Zonele circulare devin astfel depozite în care se acumulează apă şi nutrienţi (deoarece pe ele nu mai există plante care să le consume), iar plantele de dimensiuni mai mari se pot astfel înrădăcina la marginile cercurilor, stabilizând aceste formaţiuni.

Teorii anterioare se axaseră pe rolul unor insecte precum termitele, pornind de la faptul că în centrul cercurilor există cuiburi ale acestor insecte, dar alţi oameni de ştiinţă afirmă că e vorba despre o corelaţie care nu înseamnă neapărat o relaţie cauză-efect.

Mai degrabă pare verosimilă acestă ipoteză nou, ce are în vedere un „model de auto-organizare a vegetaţiei” ce rezultă din interacţiunile plantelor

Noua ipoteză, propusă de Michael Cramer şi Nichole Barger de la Universitatea Cape Town din Africa de Sud, a fost testată măsurând anumiţi parametri ai cercurilor  – mărimea, densitatea şi gradul de ocupare a terenului – atât prin cercetări la sol, cât şi cu ajutorul Google Earth. Cercetătorii au colectat mostre de sol de la diferite adâncimi şi au analizat conţinutul de apă şi nutrienţi.

Apoi, au introdus aceste informaţii, împreună cu date privind precipitaţiile şi temperaturile sezoniere, într-un model computerizat.

Au constatat că mărimea cercurilor, densitatea şi gradul în care acoperă terenul sunt corelate cu cantitatea de resurse disponibile: cercurile sunt mai mici când resurse precum cantitatea de azot din sol şi cantitatea de apă din precipitaţii sunt mai bogate. 

Cantitatea de apă din precipitaţii determină distribuţia cercurilor, în mod foarte exact şi sensibil: cercurile apar doar în zone unde există o anumită cantitate de apă – nici prea multă, nici prea puţină. Din această cauză, schimbările în regimul precipitaţiilor, de la un an la altul, pot duce la apariţia sau dispariţia subită a cercurilor. 

Termitele ar putea juca şi ele un rol, cred cercetătorii, ca un fenomen secundar, ce serveşte la menţinerea cercurilor, distrugând plantele care răsar în interiorul acestora. Pentru a-şi verifica ipoteza, cercetătorii intenţionează să realizeze teste experimentale: dacă cercurile apar ca urmare a unui deficit de nutrienţi şi apă, atunci administrarea de apă şi îngrăşăminte ar trebui să ducă la creşterea vegetaţiei în interiorul cercurilor, comfirmând astfel ipoteza cercetătorilor de la Universitatea Cape Town.

Sursa: Live Science / Foto: N. Juergens