Limbajul şi fabricarea uneltelor au evoluat împreună, indică un studiu recent (VIDEO)

Spre deosebire de resturile osoase şi uneltele străvechi, limbajul nu se păstrează sub forma unor fosile, astel încât cercetătorii care îl studiază trebuie să emită ipoteze privind originea lui, bazându-se pe indicii de diferite tipuri.

De pildă, capacitatea de a realiza picturi rupestre sau cea de a confecţiona unelte sunt, în vreun fel, legate de dezvoltarea limbajului?

Scanări ale creierului, realizate de cercetători de la Universitatea Emory, SUA, şi Universitatea Aix-Marseille, Franţa, au arătat că fabricarea uneltelor şi limbajul implică activarea unor regiuni similare ale creierului, inclusiv zone asociate cu mânuirea obeictelor şi elaborarea vorbirii, iar suprapunerea este cu atât mai mare cu cât tehnicile de fabricare a  uneltelor sunt  mai sofisticate.

Studiile au fost realizate scanând creierele unor cioplitori de piatră moderni, specializaţi în reconstituirea uneltelor de piatră prin tehnici ancestrale. Pentru scanare cercetători au folosit rezonanţa magentică funcţională (fMRI) şi tomografia cu emisie de pozitroni (PET).

Astfel, când cioplitorii au realizat unelte printr-o tehnică mai simplă, numită tehnologie de tuipul oldowan, care datează de 2,5 milioane de ani, suprapunerea a fost mai slabă; dar, atunci când au recurs la o tehnică mai sofisticată şi mai recentă, veche de numai 1,75 de milioane de ani şi numită tehnologia acheuleană, paralelele între fabricarea uneltelor şi limbaj au devenit mai evidente. 

Într-un studiu nou, publicat în PLOS ONE, arheologul Natalie Uomini şi specialistul în psihologie experimentală Georg Meyer, ambii de la Universitatea din Liverpool, au încercat să ducă aceste studii la un nou nivel. 

Ei au aplicat o tehnică numită ecografie Doppler funcţională transcraniană (fTCD), care măsoară fluxul sanguin în cortexul cerebral, şi au recrutat 10 cioplitori experţi, cărora le-au dat două sarcini diferite.

În cadrul primeia, subiecţii au cioplit un topor acheulean, o unealtă simetrică, pentru a cărei realizare este nevoie de planificare atentă şi pricepere deosebită. Fabricarea presupune lovirea unei bucăţi de cremene cu o altă piatră (ciocan). 

Ataşaţi la monitorul  fTCD, cioplitorii lucrau la unealtă în perioade de 30 de secunde, intercalate cu perioade „de control” de 20 de secunde, în care loveau cremenea cu piatra-ciocan la întâmplare, fără a acţiona în sensul creării unei unelte.

În cadrul celei de-a doua sarcini, cioplitorilor li s-a cerut să se gândească în tăcere la cuvinte care începeau cu o anumită literă. În perioadele „de control”, participanţii stăteau pur şi simplu liniştiţi şi nu se gândeau la cuvinte.

Oamenii de ştiinţă au constatat că modul în care fluxul sanguin în creier se modifica în primele 10 secunde ale fiecărui experiment – o perioadă critică, în care participanţii planificau cum să dea formă cremenei ori se gândeau la primele cuvinte – era foarte asemănător în cazul ambelor activităţi, implicând zone cerebrale asociate cu manipularea cu ajutorul mâinilor şi cu limbajul.

Mai mult, deşi existau variaţii individuale de la un cioplitor la altul, la unul şi acelaşi participant modelul fluxului sanguin asociat cu limbajul era foarte asemănător cu cel asociat cu cioplirea, ceea ce, cred cercetătorii, ar sugera că în ambele acţiuni sunt implicate aceleaşi zone cerebrale.

Rezultatele, spun oamenii de ştiinţă, sprijină ipoteza unei co-evoluţii a limbajului şi a fabricării uneltelor, poate încă de acum 1,75 de milioane de ani.

Asta nu îmsemnă neapărat că oamenii vorbeau cu debitul verbal rapid de azi, dar „circuitele” cerebrale necesare pentru ambele activităţi erau dezvoltate încă de timpuriu.

Rămân încă de lămurit multe probleme fascinante, de pildă: corelaţia este legată de capacităţile motorii implicate în cioplirea pietrei şi în producerea sunetelor vocale, sau cele doup activităţi au în comun şi funcţii de nivel cognitiv superior, precum cele asociate cu comportamentul simbolic?

Sursa: Science Mag