Când a devenit Pământul o „planetă albastră”, primitoare pentru viaţă?

Perioada primelor 600 de milioane de ani de existenţă a planetei noastre poartă numele de Hadean – de la numele zeului Hades din mitologia greacă, zeul Infernului. 

„În mod tradiţional, această perioadă din istoria Pământului este văzută ca una în care planeta noastră, recent formată şi fierbinte, era infernală şi de nelocuit”, spune Judith Coggon de la Universitatea din Bonn, Germania.

Însă acest „infern” ar fi durat mai puţin decât se credea: analizând roci din Groenlanda, cercetătorii germani au descoperit o anumită „semnătură chimică” specifică mantalei terestre, datând de acum 4,1 miliarde de ani (doar 400 de milioane de ani după formarea planetei) ceea ce sugerează că, pe atunci, condiţiile erau mai asemănătoare cu cele de azi decât se credea anterior.

Modelele computerizate arată că unele elemente chimice, numite siderofile (cu afinitate pentru fier), precum aurul şi platina – care se dizolvă în fier topit –, s-ar fi scufundat în adâncul planetei pe măsură ce s-a format nucleul acesteia, bogat în fier. Şi totuşi, ele sunt relativ abundente la suprafaţă, ceea ce înseamnă că a existat o sursă alternativă din care provin zăcămintele actuale. O ipoteză numită Late Veneer susţine că meteoriţii şi cometele care au lovit Pământul în urmă cu 3,9 miliarde de ani ar fi refăcut „stocul”. Conform acestei ipoteze, cea mai mare din cantitatea de apă a fost furnizată Pământului tot prin acest mecansim, venind din spaţiu sub formă de gheaţă.

Însă rezultatele cercetătorilor germani sugerează că mantaua terestră conţinea deja elemente siderofile încă de acum 4,1 miliarde de ani, ceea ce înseamnă că evenimentul Late Veneer şi formarea oceanelor Terrei ar fi survenit mai devreme, poate acum 4,3 miliarde de ani: roci de această vârstă, descoperite anul trecut, indică faptul că, la vremea când s-au format ele, mantaua terestră era deja bogată în asemenea elemente.

Dacă este aşa, înseamnă că Pământul şi-a dobândit oceanele la numai 200 de milioane de ani după ce s-a format, ceea ce repune în discuţie şi data posibilă a apariţiei vieţii.

Sursa: New Scientist