Animalul, numit Leedsichthys problematicus avea o lungime mai mare de 15 metri şi cutreiera oceanele în Jurasic, adică acum mai bine de 160 de milioane de ani. Sfârşitul său a venit acum 66 de milioane de ani, el fiind victima aceluiaşi eveniment care a dus la dispariţia dinozaurilor.
Descoperirea realizată de o echipă de cercetători coordonată de profesorul Jeff Liston de la Muzeul Naţional din Scoţia, este interesată deoarece arată că aşa cum dinozaurii sufereau schimbări majore (creşterea dimensiunilor) pe uscat şi reptilele din apă începeau să ia proporţii mari.
„Procesul este cunoscut sub numele de gigantism. Era cunoscut în rândul animalelor de pe uscat care au trăit în acea perioadă, însă nu puteam cunoaşte dacă şi în apă s-a produs acelaşi fenomen. Acum ştim că procesul a avut loc în paralel, chiar dacă motivul pentru care au apărut aceste bestii gigantice atât pe uscat, cât şi în apă, a rămas necunoscut”
Bucăţi de fosilă de Leedsichthys au fost descoperite pentru prima dată de Alfred Leeds în 1889. Rămăşiţe similare au mai fost descoperite de-a lungul timpului în situri din Germania, Normandia, Mexic şi Chile. Cu toate acestea, din cauza calităţii prosate a acestor fosile, informaţiile referitoare la aceste creaturi au fost limitate. Leedsichthys a avut un schelet alcătuit în mare parte din cartilaje, iar acestea nu se păstrează tocmai bine. Din cauza acestor dificultăţi întâmpinate în timpul cercetărilor, oamenii de ştiinţă i-au dat animalului un al doilea nume, cel de „problematicus”. Cu toate acestea, pe baza unor dintre cele mai bune fosile, specialiştii au estimat că un exemplar de Leedsichthys ar fi putut atinge o lungime de 7,62 metri.
Recent, însă, pe baza unei noi fosile bine păstrate, care a fost descoperită într-o carieră de piatră din Whittlesey, din apropierea oraşului Peterborough, oamenii de ştiinţă au putut realiza noi cercetări. În urma evaluărilor, specialiştii au declarat că specimenul nou descoperit avea o lungime de 15 metri, adică dublu faţă de dimensiunile pe care le estimaseră cercetătorii iniţial.
De asemenea, în urma cercetărilor s-a constatat şi că peştele avea şi o plasă delicată peste branhii care acţiona precum o plasă de pescuit şi care captura planctonul pe măsură ce apa trecea prin gura animalului.
„Dimensiunile lui indică faptul că Leedsichthys trebuie să fi fost un animal carismatic”, a declarat prof. Colin Adams de la Universitatea din Glasgow. „În plus, la fel de fascinante pentru oamenii de ştiinţă sunt procesele ecologice care i-au permis unui astfel de animal acvatic să prospere”
„Înainte de această perioadă, vertebratele care se hrăneau prin filtrarea particulelor organice din apă nu atingeau o lungime mai mare de 50 de centimetri. Ceva important trebuie să se fi schimbat, probabil la nivelul populaţiilor de plancton”, a declarat prof. Jeff Liston.
Sursa: The Guardian