Kim Edwards, proprietara lui Rory, un motan portocaliu, s-a dus în grabă la cabinetul veterinar vinerea trecută după ce pisica sa a rămas fără vlagă după ce a mâncat otravă de şobolani.
Kate Heller, doctorul veterinar, a observat că pisica se stingea repede şi a realizat că avea nevoie de o transfuzie imediată pentru a supravieţui, însă a conştientizat că nu era suficient timp pentru a colecta o mostră de sânge pe care să o ducă ulterior la laborator pentru a stabili grupa de sânge a pisicii.
O pisică va muri dacă primeşte chiar şi un mililitru de sânge de pisică dintr-o altă grupă decât a sa, a explicat Heller. „Rory ar fi murit înainte să apucăm să-i obţinem grupa de sânge. Viaţa i se scurgea în faţa ochilor noştri”, a mai spus doctorul.
Doctorul i-a vorbit lui Kim despre riscurile unei transfuzii de sânge de la un câine la o pisică, iar în cele din urmă au decis să încerce această metodă inedită, pe care doctorul veterinar nu o mai încercase niciodată.
„Există riscuri semnificative asociate acestei proceduri. Ar fi putut să moară din cauza ei, dar ar fi murit sigur dacă nu o încercam”, explică Heller.
Proprietara lui Rory cunoştea pe cineva care avea un câine Labrador, iar persoana respectivă a sosit în grabă la cabinetul veterinar alături de câinele său.
După ce a efectuat transfuzia, Heller l-a monitorizat pe Rory preţ de o oră, iar apoi a plecat acasă să mânănce cina.
„Am revenit după o oră, iar pisoiul era treaz, mânca şi torcea. Chiar a reacţionat foarte repede la transfuzie”, explică doctorul.
Edwards afirmă că motanul pare să fi scăpat fără niciun efect secundar.
„Veterinarul a făcut ceva extraordinar. Este uluitor că a funcţionat această transfuzie. Rory a revenit la normal, fără efecte secundare; nu avem un motan care latră sau care aduce ziarul”, a concluzionat Edwards.