Cum ne putem extinde abilităţile dincolo de limitele normale doar cu ajutorul gândurilor?

Pare să existe o metodă simplă prin care putem creşte instantaneu nivelul de cunoştinţe generale al unei persoane. Psihologii Ulrich Weger şi Stephen Loughnan au pus, în cadrul unei cercetări recente, mai multe întrebări unor persoane ce au fost împărţite în două grupuri. Cercetătorii au spus voluntarilor din primul grup că, înainte de fiecare întrebare, răspunsul va fi afişat pentru o foarte scurtă durată pe ecranul situat în faţa lor. Oamenii de ştiinţă le-au spus participanţilor că răspunsul va petrece prea puţin timp pe ecran pentru a putea fi perceput în mod conştient, însă va fi suficient încât să fie perceput de subconştient. Voluntarilor din cel de-al doilea grup li s-a spus, însă, că flash-ul de pe ecran vor semnala doar că a sosit momentul unei noi întrebări. De fapt, în cazul ambelor grupuri, pe ecran era afişat un şir aleatoriu de litere. Cu toate acestea, persoanele care credeau că pe ecran sunt afişate răspunsurile obţineau un scor mai bun în test. Astfel, deoarece se aşteptau să ştie răspunsurile, acei oameni erau mai predispuşi să răspundă corect la întrebări.

Abilităţile noastre fizice şi cognitive sunt, în general, limitate, însă ar putea fi nevoie să ne schimbăm concepţiile despre natura şi întinderea acestor limite. În multe cazuri, gândul că suntem limitaţi este în sine un factor limitativ. Cercetătorii descoperă din ce în ce mai multe dovezi ce sugerează că gândurile noastre sunt de multe ori capabile să ne extindă limitele fizice şi cognitive.

• Groenlanda, o destinație turistică unică și pe cale de dispariție
• A fost creată prima pereche de buze „nemuritoare” în laborator

Pot gândurile să ne îmbunătăţească vederea? Oamenii tind să creadă că un proces mecanic stabileşte cât de bine vedem. O cercetare realizată de curând de Ellen Langer şi de colegii săi sugerează altceva. Multă lume crede că piloţii avioanelor de vânătoare au o vedere foarte bună. Cercetătorii au indus participanţilor la studiu mentalitatea unui pilot din Air Force, aducându-i într-un simulator de zbor. Simulatorul imita perfect un avion de vânătoare şi conţinea toate instrumentele de zbor tipice acestuia. De asemenea, un sistem hidraulic permitea imitarea mişcărilor şi performanţei unei aeronave. Participanţii la studiu au fost îmbrăcaţi într-o uniformă militară, au fost aşezaţi pe scaunul pilotului şi li s-a cerut să efectueze câteva manevre de zbor simple. De asemenea, în timp ce „zburau” cu ajutorul simulatorului, participanţii au fost supuşi unui test de vedere. Un grup de control a efectuat acelaşi test de vedere în timp ce simulatorul era dezactivat. Cercetătorii au descoperit că vederea oamenilor se îmbunătăţea doar atunci când efectuau testul în simulatorul activ.

Pentru a elimina posibilul efect al motivării, cercetătorii au apelat la un alt grup de persoane pe care le-au adus în cockpit şi cărora le-au cerut să citească un scurt eseu despre motivare. După ce au terminat de citit, cercetătorii le-au cerut participanţilor să fie pe cât de motivaţi posibil şi să încerce din răsputeri să obţină un rezultat bun în testul de vedere. Testul a fost efectuat în timp ce simulatorul era inactiv, iar participanţii nu au înregistrat vreo îmbunătăţire în testul de vedere.

Atunci când participăm la un test de vedere, suntem obişnuiţi să întâmpinăm probleme atunci când ajungem la partea de jos a planşei cu litere. Într-un alt experiment, Ellen Langer şi colegii săi au arătat oamenilor o planşă modificată. În partea de sus, planşa începea cu litere care erau întâlnite pe o planşă normală abia la jumătate (fiind astfel mai mici), iar planşa continua până în partea de jos, unde se aflau litere foarte mici. Deoarece oamenii se aşteptau să reuşească să citească primele două părţi ale planşei, în cadrul acestui experiment ei au perceput corect litere mult mai mici decât ar fi perceput în mod normal.

De asemenea, oamenii tind să creadă că trupurile noastre reacţionează la activitatea fizică într-un mod mecanic. Astfel, măsurăm numărul de calorii consumate, caloriile pe care le ardem la sală etc. Totuşi, se pare că simpla schimbare a gândurilor referitoare la activitatea fizică poate duce la schimbarea corpului nostru. De regulă, o cameristă dintr-un hotel obişnuit curăţă, în medie, 15 camere pe zi, fiecare cameră necesitând aproximativ 20-30 de minute. Activitatea fizică depusă de aceste femei întruneşte recomandările specialiştilor, ce spun că ar trebui să efectuăm cel puţin 30 de minute de exerciţii fizice în fiecare zi pentru un stil de viaţă sănătos. Cu toate acestea, majoritatea cameristelor nu cred că fac multă mişcare, iar numeroase cameriste nu cred că fac mişcare deloc. Alia Crum şi Ellen Langer au spus unui grup de cameriste că efortul pe care îl depun cadrul serviciului respectă recomandările specialiştilor pentru un stil de viaţă sănătos. Acest grup de tratament a fost monitorizat timp de 4 săptămâni. În acelaşi timp, cercetătorii au monitorizat timp de 4 săptămâni un alt grup de cameriste, cărora nu li s-a spus că efortul lor respectă recomandările specialiştilor. La finalul celor 4 săptămâni, cercetătorii au descoperit că acele cameriste din grupul de control scăzuseră în greutate, aveau un procent al grăsimii corporale mai mic, aveau un raport talie/şold mai mic şi o tensiune arterială mai scăzută. În schimb, cameristele din grupul de control nu prezentau aceste îmbunătăţiri. Aceste schimbări au avut loc în ciuda faptului că volumul de muncă, volumul de activitate fizică în afara serviciului şi dietele cameristelor nu s-au schimbat.

Studii recente efectuate asupra efectului placebo ne oferă câteva indicii despre mecanismele prin care activitatea noastră mentală provoacă aceste efecte. Într-un studiu recent, Antonella Pollo şi colegii săi au cerut oamenilor să ridice o anumită greutate înainte şi după ce au consumat o cantitate mare de cofeină. De fapt, lichidul nu conţinea cofeină, însă greutatea schimbată cu una mai uşoară după ce participanţii la studiu consumau respectivul lichid, fără ca aceştia să-şi dea seama. Astfel, voluntarii au învăţat să asocieze lichidul cu mai puţină oboseală. Ulterior, atunci când oamenii au ridicat greutatea originală după ce au consumat respectivul lichid, ei s-au simţit mai puţin obosiţi. Se pare că o regiune din creier ce guvernează senzaţia de oboseală a suprimat reacţia de oboseală.

Alte studii au obţinut efecte similare. Marion Goebel şi colegii săi au oferit pacienţilor alergici o pastilă antialergică după ce aceştia au băut un lichid cu un gust neobişnuit. Ulterior, atunci când pacienţii au băut lichidul alături de un medicament placebo, falsa pastilă a reuşit să suprime sistemul imunitar şi să prevină reacţiile alergice. Într-un alt studiu, Fabrizio Benedetti a crescut nivelul de hormoni de creştere al unor participanţi cu ajutorul unei injecţii medicamentoase. Ulterior, injectarea unei soluţii saline (sare şi apă) ce a fost prezentată drept un medicament a dus la creşteri similare în nivelul de hormoni de creştere. De asemenea, Predrag Petrovic a suprimat reacţiile emoţionale ale oamenilor atunci când priveau imagini neplăcute cu ajutorul unei injecţii cu medicamente anti-anxietate. Ulterior, injectarea unei soluţii saline ce a fost prezentată drept un medicament a dus la reducerea activării regiunilor din creier asociate anxietăţii.

Aşteptările, cum ar fi aşteptarea ca serviciul să ne îmbunătăţească sănătatea, sunt capabile să producă efecte fiziologice. Asocierile învăţate, cum ar fi asocierea între piloţii de vânătoare şi vederea excelentă, pot modifica alte procese cognitive, cum ar fi percepţia vizuală. De asemenea, efectele placebo observate în medicină funcţionează mulţumită aşteptărilor şi asocierilor învăţate create de operaţiile şi pastilele false. Mai multe studii au arătat că aceste aşteptări şi asocieri învăţate pot schimba structura şi compoziţia chimică a creierului. Aceste schimbări pot produce efecte fiziologice şi cognitive precum reducerea oboselii, reducerea reacţiei sistemului imunitar, creşterea nivelului de hormoni şi reducerea anxietăţii. 

Toate acestea sunt, cel mai probabil, manifestări ale unei adaptări ce ne-a permis să supravieţuim de-a lungul istoriei noastre evolutive prin asistarea pregătirii noastre pentru viitor. De exemplu, atunci când elemente subtile din mediu stimulează formarea unor gânduri despre un prădător, aceste gânduri stimulează la rândul lor schimbări fiziologice care pregătesc corpul pentru confruntarea iminentă chiar şi înainte ca prădătorul să fie zărit.

Astfel, dacă gândurile ne pot schimba, poate ne putem schimba în mod voit gândurile pentru a ne îmbunătăţi abilităţile. De pildă, putem alege să adoptăm o gândire care îmbunătăţeşte creativitatea. Persoanele care percep clasificările ca fiind flexibile şi care se concentrează în mod activ asupra aspectelor noi ale mediului devin mai creative. Ellen Langer şi Alison Piper au desfăşurat un experiment în care un obiect le era prezentat oamenilor condiţional sau necondiţional. Astfel, dacă o jucărie pentru căţei era prezentată necondiţional, descrierea sa era „Aceasta este o jucărie pentru căţei”. Dacă era prezentată condiţional, descrierea sa era „Aceasta ar putea fi o jucărie pentru căţei”. Când un obiect este prezentat condiţional, el este clasificat flexibil; oamenilor le este mai uşor să se concentreze asupra aspectelor unui obiect nefamiliar fără preconcepţii. Atunci când participanţilor la studiu li se cerea să rezolve o problemă care necesită folosirea creativă a obiectelor disponibile, doar persoanele cărora obiectele le fuseseră prezentate condiţional au reuşit să o rezolve.

Pe măsură ce această temă de cercetare progresează, este foarte probabil să descoperim noi metode prin care să preluăm control asupra mentalităţilor noastre. Weger şi Loughnan, cercetătorii care au efectuat experimentul cu „răspunsul afişat pe monitor”, afirmă că „oamenii dispun de extraordinare capacităţi psihologice ce le permit să-şi îmbunătăţească performanţa şi bunăstarea, însă de multe ori aceste resurse sunt neutilizate, fiind posibilă valorificarea lor”.

Mintea şi corpul nu sunt separate: gândurile noastre au un control remarcabil asupra corpului nostru, iar mentalitatea pe care o adoptăm are capacitatea de a ne îmbunătăţi performanţa creierului.

Sursa: Scientific American