Evoluţia îi va pedepsi pe cei răi şi egoişti

În studiu, oamenii de ştiinţă au folosit un supercomputer pentru a rula sute de mii de jocuri cu scopul de a vedea dacă în cele din urmă câştigă egoismul sau altruismul. 

„Am constatat că evoluţia îi va pedepsi pe cei egoişti şi răi. Pentru o perioadă scurtă şi împotriva unui anumit set de oponenţi, unele organisme egoiste vor avea succes. Însă egoismul nu este sustenabil din punct de vedere evolutiv”, a declarat autorul studiului, Christoph Adami de la Michigan State University, profesor de microbiologie şi genetică moleculară. 

Cu toate acestea, oamenii de ştiinţă au explicat că există multe strategii şi feluri de a „câştiga” în evoluţie şi că este important să fi capabil să comunici şi să cooperezi pentru a putea avea succes. 

În studiu, oamenii de ştiinţă au folosit dilema prizonierului ca model pentru studierea cooperării. Dilema prizonierului este un paradox în care doi oameni sunt acuzaţi pentru o crimă şi sunt arestaţi. Ambii acuzaţi primesc o ofertă din partea poliţiştilor: dacă unul dintre ei îl pârăşte pe celălalt el va scăpa fără pedeapsă, în timp ce pârâtul va petrece 6 luni în închisoare. Dacă acuzaţii se toarnă unul pe celălalt, atunci fiecare va petrece câte 3 luni în arest. În schimb, dacă amândoi tac, atunci vor petrece fiecare câte o lună în închisoare. Totuşi, dacă acuzaţilor nu li se permite să comunice între ei, cea mai bună strategie este să se pârască deoarece în acest fel, turnătorul se asigură că el nu va primi cea mai lungă pedeapsă. 

Cercetătorii au susţinut că jocul le-a permis să studieze principala întrebare pe care şi-o pun indivizii care concurează pentru obţinerea unor resurse limitate: „Să fiu egoist sau să cooperez?”. 

Cooperarea va aduce cele mai multe beneficii pentru majoritatea oamenilor, însă s-ar putea să fie tentant şi egoismul prin care îi laşi pe ceilalţi să muncească şi să îşi asume riscuri în timp ce tu te bucuri doar de beneficii. 

Cercetătorii au constatat că egoismul ducea la succes doar dacă jucătorul ştia cine îi sunt adversarii cooperanţi şi dacă el profita de slăbiciunile lor. 

„Strategiile egoiste funcţionau doar dacă jucătorii îşi puteau recunoaşte oponenţii. Şi chiar dacă strategiile egoiste aduceau succes după succes, în cele din urmă rămâneau numai ele şi astfel, pe termen lung, ele erau nevoite să evolueze devenind strategii de cooperare”, a explicat coautorul Arend Hintze. 

Cercetătorii au explicat şi că pentru cooperare, comunicarea este esenţială. 

Sursa: Counsel&Heal