Cum a evoluat creierul?
În ultimele 800.000 de ani, dimensiunile creierului au crescut cu o rată de 7 centimetri cubi la fiecare 10.000 de ani. Însă în ultimii 10.000 de ani, dimensiunile creierului uman au scăzut cu 150 centimetri cubi. Prin urmare, în 10.000 de ani, creierul a pierdut volumul câştigat în 200.000 de ani.
Cum a evoluat masa corporală?
Masa corporală s-a schimbat în acelaşi timp cu dimensiunea creierului. Mai exact, pe măsură ce masa corporală creştea cu un kilogram, creierul câştiga 4,3 centimetri cubi.
În ultimii 10.000 de ani, masa corporală a scăzut cu 5 kg, ceea ce înseamnă că în 10.000 de ani am pierdut 30.000 de ani de dezvoltare. Prin urmare, creierii noştri se micşorează mai repede decât corpurile. Dacă creierul s-ar fi micşorat la fel de încet precum restul corpului, atunci am fi avut un plus de materie cerebrală egală cu o minge de tenis. Pe de altă parte, dacă dimensiunile corpului uman ar fi scăzut în acelaşi ritm cu creierul, azi am fi avut o înălţime de aproximativ 1,37 de metri şi am fi cântărit cam 30 de kilograme.
Evoluţia coeficientului de encefalizare
Ce înseamnă asta? Devenim mai proşti? Oamenii de ştiinţă au descoperit o legătură strânsă între inteligenţă şi coeficientului de encefalizare (EQ). Acesta este raportul dintre masa reală a corpului şi masa estimată a creierului unui animal de o anumită mărime. Formula pentru creierul mamiferelor este EQ=E/0.12 P2/3, unde E este masa creierului, iar P semnifică masa corporală.
De-a lungul istoriei hominizilor, EQ a crescut constant. Însă, în ultimii 20.000 de ani, valoarea sa a rămas aceeaşi.
Deşi nimeni nu ştie cu exactitate care este motivul pentru care creierul uman se micşorează, până acum, oamenii de ştiinţă au creat o serie de ipoteze.
1. Clima
Acum aproximativ 800.000 de ani, pe Pământ au avut loc fluctuaţii climatice care au coincis cu creşterea rapidă a creierului. Perioadele în care temperatura este scăzută sunt depăşite de indivizii cu corpuri şi creieri mai mari. Prin urmare, unii specialişti susţin că tendinţa de încălzire din ultimii 20.000 de ani au favorizat indivizii cu corpuri şi creieri mai mici.
2. Nutriţia
Apariţia agriculturii a dus la crearea dietelor nesănătoase bazate pe cereale (un regim alimentar lipsit de proteine şi vitamine). Ca urmare a acestor diete, atât corpul cât şi creierul au reacţionat. În final, în acest context, cei care aveau mai multă materie cenuşie consumatoare de niveluri mari de energie nu supravieţuiau din cauza alimentaţiei proaste.
3. Complexitatea socială
Pe măsură ce au luat naştere societăţile sociale, cei cu creieri mai mici supravieţuiau fiind ajutaţi de ceilalţi. Rata mare de supravieţuire le-a permis celor cu creieri mici să populeze bazinul genetic. Creşterea densităţii populaţiei a dus la creşterea diviziunii muncii. când populaţia este rară, creierul creşte deoarece un singur individ are nevoie de mai multe informaţii pentru a supravieţui. Odată cu diviziunea muncii, în schimb, individul nu trebuie să mai cunoască atât de multe lucruri, având posibilitatea de a se baza şi pe cunoştinţele altora, mai ales în condiţiile în care greşelile sunt mai puţin fatale în societăţile formate din indivizi ce se susţin reciproc.
4. Eficienţa
Creierul reprezintă 2% din corpul uman, însă foloseşte 20% din resursele corpului. Cu cât creierul este mai mare, cu atât el are nevoie de mai multe resurse. Pe măsură ce bazinul genetic creşte, excelează doar populaţiile cele mai eficiente.
5. Domesticirea
Pe măsură ce violenţa şi agresivitatea este înlăturată din rândul animalelor sălbatice, ele pierd din masa cerebrală. Animalele care rămân juvenile pentru o perioadă mai lungă de timp sunt mai uşor de domesticit (acesta este şi cazul omului). Bonobo au creieri cu 20 de procente mai mici decât cele ale cimpanzeilor. Ei acţionează toată viaţa precum nişte cimpanzei tineri şi în consecinţă funcţionează ca nişte cimpanzei domestici.
Source: SuperScholar.org
Sursa: Super Scholar