Lemurianul pitic Lavasoa: noua şi uimitoarea specie descoperită (Galerie foto)

„Împreună cu cercetătorii din Malagasy am studiat diversitatea lemurienilor pentru mai mulţi ani. Abia acum am putut să determinăm că unele dintre animalele examinate fac parte dintr-o specie necunoscută până acum”, a declarat dr. Hapke. 

Noua specie a primit numele de Cheirogaleus lavasoensis, după Munţii Lavasoa, regiunea de unde provin animalele. Dr. Hapke şi coautorii studiului dr. Dana Thiele şi dr. Emilienne Razafimahatratra o numesc pe creatură lemurianul pitic Lavasoa. 

În perioada octombrie 2001 şi decembrie 2006, oamenii de ştiinţă au prins 5 masculi adulţi, cinci femele şi 6 indivizi încă neajunşi la maturitate. Ei au atras animalele îi capcană folosind banane ca momeală. După ce au analizat cu grijă fiecare animale, oamenii de ştiinţă au prelevat probe mici de ţesut din zona urechii. De asemenea, înainte de a elibera animalele în habitatul lor natural chiar în aceeaşi zi, ei le-au măsurat. 

La început animalele au fost confundate cu cele dintr-o specie deja cunoscută, lemurii pitici Crossley. Însă analizele genetice le-au arătat oamenilor de ştiinţă că se înşelaseră şi că este vorba de o specie distinctă. 

Lemurianul pitic Lavasoa, măsoară până la 50 – 55 cm şi cântăreşte până la 0,3 kg. De asemenea, el se diferenţiază de lemurianul pitic Crossley prin capul său mai scurt şi urechile mai mari. 

„Ochii lui Cheirogaleus lavasoensis sunt înconjuraţi de cercuri negre cu blană neagră şi piele de culoare închisă care continuă până în zona nasului ascuţit. Creştetul şi fruntea animalului au o culoare maro-roşcat. Această culoare se extinde pe fâşia îngustă de blană dintre ochi coborând până în zona rinariumului (zona umedă care înconjoară nările mamiferelor) unde  se transformă într-o nuanţă de gri-brun. Unii indivizi prezintă mici pete de culoare gri-brun deasupra ochilor. Urechile au un pigment închis şi sunt acoperite de păr negru şi în exterior şi în interior”, a explicat dr. Hapke. 

„Partea dorsală a gâtului are şi ea o culoare maro-roşcat. Blana dorsală şi laterală de pe corp se schimbă gradat de la maro-roşcat, în zona craniană, la gri-brun, în zona caudală. Coada are în întregime culoarea gri-brun”.

Totodată, oamenii de ştiinţă nu au uitat să specifice că lemurianul pitic Lavasoa este pe cale de dispariţie, populaţia lor fiind estimată l a doar 50 de indivizi.