Este războiul parte din natura umană?

Studiul lor, publicat în revista americană Science, sugerează că originile războaielor nu sunt, aşa cum credeau anumiţi cercetători, înrădăcinate în modul de viaţă al acelor grupuri de vânători-culegători.

Comportamentele războinice erau, în schimb, mult mai prezente în comunităţile sedentare care ştiau cum să îşi cultive terenurile pentru a-şi procura hrana.

• Campillo de Ranas: Satul spaniol care a devenit un centru pentru căsătoriile de același sex
• Cum să protejezi copiii online: Sfaturi esențiale pentru părinți în era digitală

Pentru a ajunge la aceste concluzii despre modul de viaţă al oamenilor, înainte de sosirea colonizatorilor şi a misionarilor, oamenii de ştiinţă au examinat o renumită bază de date care conţine informaţii valoroase despre 186 de civilizaţii din lumea întreagă.

Douglas Fry şi Patrick Soderberg de la Universitatea Abo Akademi din Finlanda au ales să se concentreze doar asupra datelor despre cele mai vechi civilizaţii, care nu foloseau cai şi care nu erau sedentare: ei au studiat astfel 21 de societăţi umane primitive.

Printre civilizaţiile studiate se aflau comunitatea Montagnais (Canada), populaţiile indigene din Insulele Andaman (India), Botocudos (Brazilia) şi triburile !Kung (Botswana, Angola şi Namibia).

Informaţiile analizate se referă la 148 de evenimente mortale. Din cele 138 de morţi în care circumstanţele „nu erau ambigue”, 55% implicau un singur criminal şi o singură victimă, potrivit acestui studiu.

În majoritatea cazurilor – 85% -, criminalul şi victima sa proveneau din aceeaşi civilizaţie. Agresorii erau cel mai adesea bărbaţi (în 96% din cazuri).

„Cele mai multe dintre agresiunile mortale erau doar omucideri, comise uneori în urma unor certuri, înregistrându-se doar o minoritate de acte de război”, afirmă cercetătorii finlandezi.

Motivele crimelor variază, de la răzbunare (11,5% din cazuri), la dispute legate de o femeie (9,5%), iar 6,1% din cazuri vizau uciderea unei femei de către soţul ei. Aproximativ 22% dintre omucideri erau asociate cu disputele personale, însă foarte rar cauza atacului a avut legătură cu un conflict care implică o resursă naturală, precum un pom fructifer (1,4%).

Studiul finlandez a fost însă pus sub semnul întrebării de alţi cercetători, care consideră că metoda utilizată – bazată doar pe cele mai vechi date – se dovedeşte puţin fiabilă.

„Problema cu aceste date, cele mai vechi, constă în faptul că ele sunt adeseori incomplete”, afirmă Raymond Hames, profesor de antropologie la Universitatea Nebraska din Statele Unite.

Alte studii au evidenţiat în trecut existenţa mai multor comportamente războinice în societăţile de vânători-culegători.

Sursa: Mediafax