O legumă banală era afrodiziacul cel mai folosit în Egiptul Antic

Potrivit unui egiptolog, se pare că o rudă îndepărtată a salatei romane (o varietate de salată cu frunze alungite) era văzută ca afrodiziac în Egiptul Antic. 

Salima Ikram de la American University of Cairo susţine că imagini reprezentând salata pot fi observate pe mormintele ce datează din anii 2.000 î.e.n. Mai mult, salata pare să fie un un simbol al zeului fertilităţii Min. 

Zeul, care adesea este ilustrat având penisul erect, a fost descris drept „marele iubirii” într-un text din templul Edfu. Mai mult, egiptenii considerau că datorită salatelor putea Min să „realizeze neobosit actul sexual”. 

Salata verde se consumă de milenii, iar versiunea „primitivă” a ei semăna cu salata romană pe care o consumăm astăzi. Totuşi, în Egiptul Antic, în jurul anului 2000 î.e.n. salata nu era un aperitiv, ci un afrodiziac, susţine prof. Ikram specializată în obiceiurile alimentare ale egiptenilor. 

Mai mult, Ikram a explicat că deşi rolul lui Min s-a schimbat de-a lungul a 3.000 de ani, asocierea lui cu salata s-a păstrat. Deşi, se presupune că prima ilustraţie a zeului alături de salată a fost creată în anul 1980 î.e.n. în Capela Albă a lui Senusret, Ikram susţine s-ar putea să fi existat şi exemple mai vechi. 

Un relief funerar din templul lui Ramses al III-lea ilustrează festivalul recoltei lui Min. O statuie a zeului este aşezată în centru, iar în spatele ei este ilustrată o precesiune de preoţi care ţin salate în mâini. De asemenea, uneori, zeul este ilustrat având o panglică roşie pe frunte, ca semn al energiei sale sexuale. 

„Unul intre motivele pentru care [egiptenii] asociau salate cu Min era acea că leguma creştea dreaptă şi înaltă, un simbol falic evident”, a declarat Ikram. 

Se credea că salata era sacră atât din cauza faptului că ea creştea dreaptă, cât şi ca urmare a lichidului lăptos care rezulta când ea era tăiată, un simbol fie al laptelui mamei, fie chiar al spermatozoizilor. 

Însă, în loc ca egiptenii să fie interesaţi de frunzele salatei, ei culegeau seminţele florilor pe care le utilizau cu scopul de a face din ele uleiuri naturale pe care le foloseau pentru gătit, în medicină sau chiar şi pentru mumificat. 

În prezent, în Egipt, leguma este utilizată ca remediu tradiţional pentru creşterea părului. 

Frunzele de salată au debutat ca aperitiv care stimula pofta de mâncare în jurul anului 85 î.e.n. în la greci şi romani. Mai mult, se pare că în acea perioadă se recomanda consumul de frunze de salată chiar şi după masă pentru a ajuta la digestie. 

Sursa: Daily Mail