Cariile apar atunci când bacteriile sau infecţiile împiedică procesul natural de refacere a dintelui. Dacă aceşti factori ce afectează dintele nu sunt înlăturaţi sau ţinuţi sub control, atunci ţesutul este afectat continuu. Dacă ei continuă să erodeze smalţul dentar şi să pătrundă în interiorul dintelui, atunci poat distruge pulpa. Ajuns în acest stadiu, pacientul este supus fie unei intervenţii de înlăturare a nervului şi a pulpei, fie este necesară înlăturarea întregului dinte. Pulpa este necesară pentru detectarea senzaţiilor precum căldura, frigul şi presiunea. De asemenea, ea conţine celule stem (acele celule primordiale ale organismului, aşa-numite pluripotente, care au capacitatea de a se transforma în diverse tipuri de celule), care pot regenera ţesutul dentar.
Acum, oamenii de ştiinţă din Korea de Sud, Japonia, Statele Unite şi Marea Britanie au încercat să determine celulele stem să regenereze pulpa dentară. Procesul de află încă în stadiu iniţial, dar are succes. Deşi cele mai multe experimente promiţătoare au fost realizate pe animale, au existat şi câteva care au dat rezultate în rândul oamenilor.
Procedura prin care se înlătură nervul şi pulpa presupune ca după curăţarea ţesutului afectat, interiorul dintelui să fie dezinfectat şi sigilat tocmai pentru a preveni alte infecţii. Cu toate acestea, sigilarea nu ne fereşte mereu de infecţii. În plus, chiar dacă dintele rămâne în gură, el este mort, motiv pentru care multe funcţii ale sale nu mai pot fi îndeplinite aşa cum ar trebui. Mai mult, fără nerv, detectarea infecţiilor şi a cariilor nu se mai poate identifica.
„Ideea cu regenerarea pulpei este că încercăm să salvăm un dinte care încă se află în viaţă. Asta înseamnă că mecanismul natural de apărare al dintelui va continua să existe”, a explica Tony Smith, profesor la Universitatea din Birmingham.
Unii oameni de ştiinţă s-au concentrat asupra creşterii unui dinte nou în întregime. Şi mai mulţi specialişti lucrează la dezvoltarea unei pulpe sănătoase în interiorul dintelui deja existent, fie prin stimularea sau încurajarea celulelor stem, fie printr-o mai bună controlare a inflamaţiei care are loc în gură ca urmare a infecţiei.
Unele dintre cele mai mari provocări ale acestei tehnici este generarea nu numai a tipului de ţesut, ci şi a structurii potrivite. O altă provocare este şi identificarea unei metode potrivite pentru introducerea pulpei dentare în gură.
Celulele stem dentare pot fi prelevate din ţesutul dintelui de minte sau a oricărui alt dinte. Din ele se poate produce atât ţesutul dur necesar dintelui, precum osul, cât şi ţesutul moale, cum este pulpa.
În prezent, dr. Rena D’Souza, profesor de la Baylor College of Dentistry, coordonează o echipă de cercetători care urmăresc să crească pulpă dentară folosind proteine mici de hidrogel. Substanţa gelatinoasă este injectată în dinte şi serveşte ca o bază pe care cresc şi de dezvoltă celulele pulpei, vasele de sânge şi nervii. (Aici puteţi vedea cum arată procesul de regenerare)
Într-un studiu publicat anul trecut, specialiştii au subliniat că regenerarea pulpei dentare a fost demonstrată şi pe subiecţi umani. În curând, ei urmăresc să testeze efectul hidrogenului în calmarea inflamaţiilor dentare.
Scopul acestor tehnici de regenerarea a pulpei dentare este de a îmbunătăţii sănătatea dintelui şi de a micşora în acelaşi timp durerea asociată cu tratamentele actuale.
O altă abordare pe care o iau în considerare specialiştii este extragerea pulpei din dinte şi separarea celulelor stem din ea. Apoi, celulele sunt reintroduse în cavitatea dintelui împreună cu molecule care să le încurajeze creşterea.
În acelaşi timp, cercetătorii încearcă să înţeleagă şi modul în care celulele dentare primesc mesaje de la dinte, cu privire la regenerarea pulpei. Dentina, un ţesut dur care protejează pulpa, este unul dintre elementele critice în acest proces. Când bacteriile pătrund în dinte şi distrug dentina, ea eliberează molecule care stimulează regenerarea celulelor dentare.
Dr. Smith, de la Universitatea din Birmingham a identificat deja un număr de substanţe chimice care transmit aceste semnale dentare, iar acum caută o cale prin care să determine eliberarea acestor „mesaje terapeutice” pentru promova repararea dinţilor.
La Universitatea din Cardiff, un alt profesor, pe numele său Alastair Sloan, analizează modul în care ar putea să folosească materialele tipice, care se utilizează în prezent pentru tratarea cariilor, cu scopul de a determina dentina să elibereze proteine care să ajute la creşterea pulpei.
Dr. D’Souza estimează că studiile clinice pe oameni, în care se testează strategia utilizării hidrogelului, vor putea începe în următorii doi, trei ani. dacă totul va merge bine, specialiştii estimează că în următorii 5 ani vom putea beneficia de această terapie revoluţionară.
Sursa: Wall Street Journal