Cea mai răspândită explicaţie pentru consumul ierbii este aceea că îi ajută pe câini să-şi „cureţe” sistemul digestiv. La fel ca oamenii, câinii pot suferi de numeroase probleme gastrointestinale precum probleme la stomac, greaţă, balonări şi afecţiuni provocate de microbi.
Dacă un câine are parte de una dintre aceste probleme, îl puteţi vedea încercând cu disperare să iasă din casă. Odată ajuns afară, câinele va consuma orice iarbă disponibilă, uneori înghiţind chiar plante întregi.
Iarba provoacă iritări gastrice care, în cele din urmă, îl fac pe câine să vomite. Teoria spune că, după ce a vărsta, câinele se simte mai bine.
Un studiu publicat în 2008 în jurnalul Applied Animal Behaviour Science, cercetătorii au descoperit că deşi consumul de iarbă nu duce adesea la vomitat, câinii care păreau că se simt rău înainte să consume iarbă erau mai predispuşi la vărsat decât câinii care păreau să se comporte normal înainte să consume iarbă.
O altă teorie susţine că patrupezii mănâncă iarbă deoarece, pur şi simplu, îşi doresc acest lucru. În acest caz, câinii par să vâneze o plantă anume şi nu consumă orice tip de iarbă găseşte. După ce identifică planta corectă, câinele o va consuma liniştit.
În acest scenariu, câinele ar putea căuta o anume plantă pentru a obţine substanţe nutritive suplimentare pe care nu le are în dieta sa, cum ar fi fibrele, mineralele sau anumite enzime digestive. Un studiu publicat în 2007 în Journal of Veterinary Medical Science relata cazul unui pudel care, după ce a fost trecut pe o dietă bogată în fibre, a renunţat să consume regulat iarbă.
Lupii şi alte canide sălbatice consumă la rândul lor plante, ceea ce sugerează că acest comportament al câinilor este înnăscut şi perfect normal. De altfel, un studiu publicat în 2009 în Journal of Veterinary Behavior a descoperit că era mai probabil ca un căţeluş să consume iarbă dacă mama sa consuma iarbă în timpul alăptării.
Sursa: LiveScience