Din studii anterioare se ştia că în rândul şobolanilor-cârtiţă se întâlneşte un proces numit „moarte celulară concertată”, în care corpul animalului întrerupe oxigenarea celulelor afectate de potenţialele creşteri canceroase, distrugând cancerul înainte ca acesta să se poată răspândi.
Specialiştii au considerat că acest fenomen apare ca urmare a faptului că animalele trăiesc sub pământ, acolo unde nivelul de oxigen este scăzut.
„Supravieţuirea într-un mediu cu oxigen limitat s-ar putea să ducă la dezvoltarea unui mecanism de apărare anticancer activat prin mecanisme încă necunoscute de noi”, a declarat Vera Gorbunova, unul dintre autorii studiului.
De asemenea, Gorbunova a presupus că dacă va putea identifica gena responsabilă pentru protejarea şobolanilor-cârtiţă, se vor avea mai multe şanse de a afla cum au deveni aceste animale rezistente la cancer. „Oamenii nu au acest mecanism anticancer, dar au toate genele necesare”, a mai adăugat Gorbunova.
Acum, în noul său studiu, Gorbunova a încercat să crească în laborator celule epiteliale de şobolani-cârtiţă. La scurt timp după iniţierea experimentului s-a constatat un fenomen ciudat. O substanţă densă ca un sirop le înfunda pompele şi tuburi folosite pentru creşterea celulelor. Era deosebit de orice altceva ce studiaseră cercetătorii până atunci în şoareci, oameni sau porci de guinea.
După o analiză atentă s-a constatat că substanţa era acid hialuronic, un polizaharid care este secretat în piele, cartilaje şi alte ţesuturi conjunctive. Acidul hialuronic face parte din acele molecule care susţin celulele prin completarea spaţiilor libere dintre ele. Totuşi, comparativ cu oamenii, şobolanii-cârtiţiă produc un acid hialuronic care nu numai că este mai abundent, dar este şi cel 5 ori mai mare. De asemenea, aceste animale reciclează acidul hialuronic foarte încet, ceea ce explică de ce substanţa se găseşte în abundenţă în corpurile lor.
În cele din urmă, oamenii de ştiinţă au testat rolul acidului hialuronic în dezvoltarea cancerului şi au constatat că atunci când acidul hialuronic era înlăturat din şobolanii-cârtiţă, aceştia dezvoltau tumori la fel ca oamenii. De asemenea, cercetătorii au descoperit şi gena responsabilă pentru producerea acidului hialuronic, numit HAS2. Deşi această genă se găseşte şi la alte animale, cea întâlnită la şobolanii-cârtiţă este o versiune diferită.
De aceea, oamenii de ştiinţă cred că acidul hialuronic mai mare, specific şobolanilor-cârtiţă, poate izola potenţialele celule canceroase, împiedicându-le să se răspândească şi să se înmulţească. Mai mult, această acţiune permite şi declanşarea fenomenului numit „inhibiţie de contact” , în care celulele se opresc din creştere dacă apare supraaglomerarea (un proces celular important dacă e să luăm în considerare faptul că celule sănătoase formează un strat subţire, în timp ce numărul celulelor canceroase creşte până când acestea formează o grămadă).
Deşi specialiştii sunt de părere că acidul hialuronic este „principalul mecanism anticancer”, ei au mai explicat şi că aceste molecule sunt foarte elastice şi înconjurate de molecule de apă, lucru care face ca pielea animalelor să fie moale, fină şi elastic. Pentru că pielea şobolanilor-cârtiţă are aceste calităţi, animalele pot trece prin tunelurile înguste de sub pământ fără a se zgâria de pietre.
Viitoarele cercetări vor urmări să afle dacă acidul hialuronic din şobolanii-cârtiţă are vreun efect în tratarea cancerului pe subiecţi umani.
Sursa: Medical Daily