Cel mai sinistru obicei din Europa: de ce înfloreşte în Elveţia traficul cu blănuri de pisici? (FOTO)

În cele din urmă, Gipsy a reapărut la uşa lui Walery plină de sânge şi cu un glonţ în corp. Câteva ore mai târziu, pisica a murit în timpul operaţiei, în ciuda eforturilor medicilor veterinari.

Walery şi fiicele sale nu vor şti niciodată ce a motivat uciderea pisicii lor, însă povestea lor nu este nicidecum unică. „Foarte multe pisici au dispărut din acest cartier”, a declarat Walery pentru The Verge. „Este puţin cam bizar”, a mai spus Walery.

Situaţia este, într-adevăr, bizară, însă nu este inexplicabilă. În Elveţia, unde drepturile animalelor sunt incluse în constituţia naţională, împuşcarea pisicilor ce se îndepărtează la mai mult de 200 de metri de casă este un drept recunoscut de lege. Activiştii de mediu afirmă că această lege ajută la protejarea păsărilor ameninţate cu dispariţia de felinele prădătoare, însă cei ce pledează pentru drepturile animalelor afirmă că această lege joacă un rol important într-un fenomen elveţian nu foarte cunoscut: traficul cu blană de pisică.

Tomi Tomek, cofondator al grupului SOS Chats, a coordonat efortul anti-blănuri desfăşurat în 2007, când a folosit mai multe camere ascunse pentru a filma mai mulţi tăbăcari dispuşi să-i vândă blănuri de pisică la negru. Tomek spune că preţul unei singure blăni varia între 50 şi 100 de franci elveţieni, deşi unele erau combinate în pături formate chiar şi din 12 pisici.

În urma investigaţiei sale, Tomek a dezvăluit existenţa a 21 de tăbăcării de-a lungul Elveţiei. În anumite zone, activista a descoperit că fermierii creşteau pisici pentru a le vinde către tăbăcari. De asemenea, Tomek a descoperit că unele pături făcute din pisici se vindeau cu 1.700 de dolari bucata.

Luna trecută, parlamentul elveţian a introdus noi pedepse pentru oamenii condamnaţi pentru vânzarea de blănuri de pisici, după ce în luna ianuarie au interzis complet aceste tranzacţii. Noua lege permite amendarea celor ce vând în mod intenţionat o blană de pisică cu până la 20.000 de franci elveţieni.

De ce sunt elveţienii atraşi de blana de pisică? Motivul constă într-o veche credinţă răspândită în această ţară conform căreia cei ce se învelesc cu pături sau cu alte produse realizate din blană de pisică se vindecă de reumatism. Ideea, veche de câteva secole, a fost inspirată de medicina tradiţională chineză, însă oamenii de ştiinţă afirmă că nu are nicio bază ştiinţifică.

„Mă duceam la tăbăcari şi le ziceam «oh, sunt bolnavă, iar bunica mi-a zis că blana de pisică o să mă ajute, nu aveţi cumva de vânzare?»”, a relatat Tomek pentru The Verge. „Şi tăbăcarii erau foarte simpatici, spuneau lucruri de genul «O, sărmano, ce fel de pisică vrei? Ce culoare? Putem să-ţi obţinem una”. Sunt foarte prietenoşi. Este absolut dezgustător”, a mai spus Tomek.

Investigaţiile desfăşurate de Tomek, alături de câteva documentare realizate de televiziunile franceze şi elveţiene, au jucat un rol critic în atragerea atenţiei asupra acestui comerţ şi în convingerea politicienilor să interzică această practică. O petiţie împotriva comerţului cu blănuri de pisici, ce a fost iniţiată de Tomek acum 5 ani, a strâns 270.000 de semnături şi susţinerea mai multor celebrităţi, printre care actriţa franceză Brigitte Bardot şi pilotul de Formula 1 Michael Schumacher.

În Uniunea Europeană, comerţul cu blănuri de pisici şi de câini a fost interzis în 2007. Elveţia, ţară ce nu face parte din UE, a fost mai lentă în adoptarea unor măsuri similare. Importurile de blană de pisică au fost interzise în 2006, însă producerea şi comerţul în interiorul ţării au continuat să fie legale până în 2008, când au fost introduse restricţii.

Tomek recunoaşte că interzicerea acestei practici a dus la reducerea numărului de comercianţi, însă afirmă că obiceiul continuă să existe. În ultimele luni, Tomek a descoperit blănuri de pisică de vânzare la 5 tăbăcării diferite, multe fiind marcate cu eticheta „Swiss Quality”, care atesta originea lor locală.

Antoine Goetschel, un avocat din Zurich specializat în drepturile animalelor, afirmă că poliţia nu se implică în aceste cazuri, pentru că de multe ori ar fi nevoie de teste genetice costisitoare, iar autorităţile nu sunt dispuse să cheltuiască atâţia bani pentru o simplă contravenţie.

„Testele ADN sunt folosite foarte rar, de regulă doar în cele mai severe şi mai brutale cazuri. Nu mergi la închisoare pentru comerţul cu blănuri de pisici, aşa că forţele de ordine nu sunt motivate să întreprindă investigaţii mari şi costisitoare”, a explicat Goetschel pentru The Verge.

De curând, membrii parlamentului elveţian au anunţat că intenţionează să dezbată o lege care ar interzice uciderea pisicilor, indiferent cât de departe călătoresc de propria casă. Legea va fi discutată pe 19 iunie la Berna, iar Tomek speră ca aceasta să fie adoptată, pentru că ar face mai dificilă viaţa tăbăcarilor şi ar putea preveni ca alte pisici să aibă soarta lui Gipsy.

Walery nu este la fel de optimist. Deşi consideră că este „un semn pozitiv” faptul că politicienii discută interzicerea uciderii de pisici, Walery crede că va fi dificil ca această lege să fie aplicată.

„Probabil că vânătorii vor găsi o portiţă, aşa că nu mă aştept să aibă un impact foarte mare. Dar este cu siguranţă un pas mic într-o direcţie bună”, a concluzionat Walery Osowiecki.

Sursa: The Verge