Marte – o planetă toxică pentru om

Percloraţii sunt substanţe chimice foarte reactive, detectate pe Marte, pentru prima dată, de landerul Phoenix, al NASA, care a ajuns pe planetă în 2008. Analizele realizate de roverul Curiosity, în 2012, au confirmat prezenţa acestor compuşi.

După cum a declarat recent Peter Smith, de la University of Arizona, SUA, cercetător principal în programul Phoenix, descoperirea percloratului de calciu a fost unul dintre cele mai neaşteptate rezultate ale proiectului; substanţa este o componentă importantă a solului marţian, iar proporţia în care a fost găsită – 0,5% – este, spune Peter Smith, destul de mare.

Microorganismele de pe Pământ folosesc percloratul ca sursă de energie; reduc clorul, aflat în stare oxidată, transformându-l în clorură, şi utilizează energia provenită din acestă reacţie chimică pentru a-şi menţine în funcţiune mecanismele biologice proprii.

Însă nivelurile mari de percloraţi de pe Marte ar fi toxice pentru oameni, a explicat cercetătorul, iar expunerea la ele ar fi greu de evitat, deoarece praful fin de pe Marte ar pătrunde peste tot.

În acelaşi timp, însă, percloratul este folosit în industria pirotehnică, iar percloratul de amoniu intră în componenţa combustibilului solid pentru rachete, aşa că Peter Smith crede că ar putea fi posibilă exploatarea lui, ca resursă locală, de către eventualii colonişti.

Şi Chris McKay, de la Centrul de Cercetare Ames din cadrul NASA, consideră că prezenţa percloratului este o veste bună din perspectiva posibilităţii de a descoperi viaţă pe Marte, dar o veste foarte proastă din perspectiva sănătăţii oamenilor: este toxic pentru fiinţele umane, afectând funcţia tiroidiană.

McKay este unul dintre autorii unui articol – care urmează să apară în International Journal of Astrobiology – care  tratează problema percloratului de pe Marte dintr-o dublă perspectivă: ca resursă utilă pentru oameni şi ca pericol chimic pentru aceştia.

Percloratul de calciu este larg răspândit în solul marţian, în concentraţii de 0,5 – 1%. Pe de o parte, la asemenea concentraţii, substanţa ar putea fi o valoroasă sursă de oxigen. Pe de altă parte, ar fi un mare pericol pentru astronauţi.

În articol, autorii propun şi o abordare biochimică pentru îndepărtarea percloratului, care ar fi costisitoare din punct de vedere energetic şi ar avea impact ambiental puternic, dar ar putea fi utilizată şi pentru obţinerea de oxigen, atât pentru consumul uman (respiraţie), cât şi pentru operaţiunile industriale pe suprafaţa planetei.

Alte propuneri includ:

• un sistem special de curăţare care să îndepărteze praful cu conţinut de perclorat de pe apartura şi costumele spaţiale
• un sistem de proceduri de control al riscului, asemănătoare celor aplicate în minele unde se exploatează minerale periculoase, precum cele radioactive
• menţinerea costumelor spaţiale în afara construcţiilor şi îmbrăcarea lor printr-un sistem special proiectat, care să evite contactul astronauţilor cu materiale din afara spaţiului de locuit sau de lucru.

Percloratul este o problemă serioasă, dacă avem în vedere planurile NASA de a trimite oameni de Marte în următoarele 2-3 decenii.

Dar, după cum spune Doug Archer, un om de ştiinţă din cadrul Centrului Spaţial Johnson al NASA, existenţa percloratului pe Marte ar fi pus probleme încă şi mai mari dacă nu l-am fi descoperit. Odată cunoscut faptul că el există, oamenii de ştinţă se pot gândi la moduri de a rezolva problema. În orice caz, spune el, descoperirea acestui compus periculos dovedeşte că metoda NASA de a trimite, înaintea oamenilor, roboţi care să exploreze planeta, este o strategie foarte utilă.

Sursa: FOXNews