Care sunt cele 32 de situri extraordinare propuse spre a fi incluse în patrimoniul mondial UNESCO? (GALERIE FOTO)

Un număr de 32 de situri naturale şi culturale sunt în cursă pentru a fi incluse, pentru valoarea lor universală excepţională, şi ar putea să fie adăugate pe această listă care reuneşte deja 962 de situri din 157 de ţări, informează AFP.

Siturile candidate includ deşertul de coastă din Namibia, vilele şi grădinile Medici din Toscana, biserici de lemn din Munţii Carpaţi din Polonia şi Ucraina, staţiunea balneară canadiană Red Bay din provincia Labrador, populată în secolul al XVI-lea de marinari basci.

Anumite situri sunt prezentate ca fiind „bunuri naturale”, precum Etna din Italia, iar altele sunt prezentat ca „bunuri culturale”, precum Muntele Fiji din Japonia.

Simbol al Japoniei, acest vulcan care are o altitudine de 3.776 metri reprezintă un element principal al iconografiei nipone şi include opt mari sanctuare şintoiste.

În acest an, Franţa nu este reprezentată pe lista de propuneri. De manieră generală, ţările occidentale şi cele asiatice sunt deja foarte bine reprezentate pe această listă.

Siturile propuse au fost examinate de două organisme consultative, care transmit recomandări în vederea înscrierii pe lista patrimoniului mondial unui comitet UNESCO, alcătuit din reprezentanţi din 21 de ţări, aleşi pentru mandate de şase ani.

Aceste decizii au o puternică miză economică, întrucât clasarea unui sit poate facilita deblocarea fondurilor pentru conservare şi să antreneze o creştere a frecventării turistice.

Comitetul UNESCO, care nu impune o limită în privinţa numărului de situri care vor fi incluse, poate să ignore recomandările experţilor, aşa cum a fost cazul pentru înscrierea Bisericii Naşterii Domnului din Betleem în 2012. Palestinienii, recent admişi în UNESCO, au făcut din această include o prioritate politică, în condiţiile în care experţii au considerat că acel dosar de candidatură nu era încă finalizat.

În acest an, nicio controversă politică la fel de puternică nu este aşteptată, chiar dacă subiectul Oraşului Vechi din Ierusalim are mari şanse să fie inclus în dezbateri, după ce Israelul a refuzat la sfârşitul lunii mai să permită accesul unei misiuni UNESCO care dorea să examineze gradul de conservare al sitului.

Principala provocare pentru UNESCO vizează într-adevăr conservarea siturilor ameninţate de absenţa activităţilor de întreţinere, de turismul necontrolat şi de dezvoltarea activităţilor economice, după modelul Marii bariere de corali din Australia, ameninţată de boom-ul exploatărilor miniere şi de gaze.

La capitolul siturilor care prezintă „probleme de conservare majore”, Comitetul va discuta în special cazul sitului Casbah din Alger, cel al oraşului vechi din Sanaa (Yemen) şi cel al oraşului Potosi (Bolivia).

Comitetul va formula recomandări care, dacă nu vor fi urmate de state, pot antrena o retragere a sitului de pe lista patrimoniului mondial, sancţiunea supremă care a fost aplicată până în prezent doar în două cazuri.

Comitetul poate să lărgească lista „patrimoniului în pericol”, care include 38 de situri deosebit de ameninţate, precum Insulele Galapagos (Ecuador), care a fost primul inclus în patrimoniul mondial UNESCO, în anul 1978.

Comitetul va adăuga cel mai probabil în acest an siturile siriene, inclusiv străvechiul oraş Alep. Neputincios în faţa distrugerilor, comitetul UNESCO va lansa un nou apel către toate părţile implicate în conflictul sirian, cerându-le să protejeze acest patrimoniu, şi va cere statelor vecine să coopereze împotriva traficului cu bunuri culturale siriene.

În Mali, UNESCO se va angaja în faza de reconstrucţie şi a anunţat că are nevoie de 11 milioane de dolari pentru a restaura manuscrisele de la Tombouctou, parţial distruse şi avariate în timpul ocupării oraşului de islamişti înarmaţi.

Prezentăm mai jos lista celor 32 de situri – bunuri naturale, culturale şi mixte – aflate în cursă pentru a fi incluse în patrimoniul mondial UNESCO cu ocazia sesiunii din 2013 a acestei organizaţii, organizată la Phnom Penh, în Cambodgia.

Bunuri naturale:

Tian Shan din Zhenjiang (China),

Parcul Naţional Himalaya (India),

Muntele Etna (Italia),

Muntele Kenya (extensie a unui sit existent, Kenya),

Rezervaţia biosferei El Picante şi Marele deşert Altar (Mexic),

Ergul din Namib (Namibia),

Sanctuarul florei şi faunei sălbatice din lanţul muntos Hamiguitan (Filipine),

Parcul naţional tadjik (Munţii Pamir, Tadjikistan),

Parcul naţional Cat Tien (Vietnam).

Bunuri mixte naturale şi culturale:

Pimachiowin Aki (Canada), Arhipelagul Bjiagos (Guineea-Bissau), Parcul naţional Sehlabathebe (Lesotho).

Bunuri culturale:

Cursurile de apă Hercule din Bergpark Wilhelmshöhe (Germania), Staţiunea balneară bască Red Bay (Canada), Peisaj cultural al orezăriilor în terasă Hani din regiunea Honghe (China), Monumentele şi siturile istorice Kaesong (Coreea de Sud), Ansamblul istoric şi arhitectural Bolgar (Rusia), Oraşul porturar istoric Levuka (Fiji),

Forturile din Rajahstan (India),

Palatul Golestan (Iran), Peisajul cultural Maymand (Iran),

Vilele şi grădinile Medici (Italia), Muntele Fuji (Japonia),

Oraşul şi castelul Vianden (Luxemburg), Zoma din Isandra (Madagascar),

Centrul istoric din Agadez (Niger), Minele regale de sare Wielickza şi Bochnia (extensie, Polonia), Bisericile Tserkvas din lemn din regiunea Carpaţilor (Polonia şi Ucraina), Universitatea Coimbra – Alta şi Sofia (Portugalia),

Situl arheologic Al Zubarah (Qatar),

Oraşul istoric Alanya (Turcia) şi

situl antic Chersonese Taurida (Ucraina).

Din România, în prezent, pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO se află Rezervaţia Biosferei Delta Dunării (înscrisă în 1991), ansamblul de sate cu biserici fortificate din Transilvania (1993, 1999), Mănăstirea Horezu (1993), bisericile din nordul Moldovei (1993), cetăţile dacice de la Orăştie (1999), bisericile maramureşene din lemn (1999) şi centrul istoric al oraşului Sighişoara (1999).

România apare în Lista patrimoniului cultural imaterial al umanităţiii UNESCO cu ceramica de Horezu, inclusă în 2012, ritualul căluşului, inclus în 2008 (după ce fusese propus în 2005), şi cu doina, inclusă în 2009.

Lista patrimoniului cultural imaterial al umanitaţii UNESCO a fost alcătuită oficial în 2008, potrivit unei Convenţii pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial încheiată la Paris, pe 17 octombrie 2003. Lista numără în prezent peste 170 de opere din peste 75 de ţări. Patrimoniul Cultural Imaterial se referă la tradiţii şi expresii orale, incluzând limba ca vector al patrimoniului cultural imaterial, artele spectacolului, practici sociale, ritualuri şi evenimente festive, cunoştinţe şi practici referitoare la natura şi la univers, tehnici legate de meşteşuguri tradiţionale.

UNESCO a fost fondată la data de 16 noiembrie 1945, are sediul principal în Franţa, la Paris, şi are 73 de filiale active în diverse ţări ale lumii. Scopul organizaţiei este de a contribui la pacea şi securitatea lumii prin promovarea colaborării între naţiuni în diverse domenii, precum educaţie, ştiinţă, cultură şi comunicaţii, pentru a se reuşi stabilirea unui respect universal faţă de justiţie, pentru corectitudinea justiţiei şi pentru drepturile şi fundamentele omului liber, indiferent de rasă, sex, limbă sau religie, potrivit Cartei Naţiunilor Unite. România este membră UNESCO din 27 iulie 1956.

Sursa: Mediafax