În curând vom putea vorbi limba animalului nostru de companie, dezvăluie oamenii de ştiinţă (VIDEO)

Con Slobodchikoff, de la Northern Arizona University, este unul dintre cercetătorii specalizaţi în studierea comportamentului animal. De-a lungul carierei sale de 30 de ani, acest Dr. Doolittle al zilelor noastre a studiat comunicarea dintre mai multe animale, însă cel mai mult s-a concentrat asupra câinelui de preerie. 

Aceste creaturi, susţine Slobodchikoff, comunică unele cu celelalte folosind „cel mai sofisticat limbaj animal care a fost decodat până acum”. Animalele au foneme similare cuvintelor pe care le combină în strigăte asemănătoare propoziţiilor. Aceste propoziţii conţin substantive, precum specia prădătorului, dar şi adjective care îl descriu pe acesta. Astfel, ei pot deosebi  prădătorii unii de alţii (coioţi, câini, oameni), având totodată strigăte de avertizare specifice care descriu atât specia prădătorului cât şi alte caracteristici precum înălţimea, culoarea, mărimea. 

• Protest Greenpeace la Forumul Economic Mondial: ce mesaje au afișat activiștii?
• Europa trebuie să învețe cum să aibă grijă de ea însăși, avertizează Volodimir Zelenski

Aceste descoperiri au fost realizate după ce specialiştii au analizat statistic strigătele de avertizare ale câinilor de preerie din specia Cynomys gunnisoni. Mai exact, Slobodchikoff a observat că animalele reacţionau diferit în funcţie de timpul de prădător. Pentru a demonstra că animalele din specia Cynomys gunnisoni îşi descriu diferit prădătorii şi că identifică indivizii din aceeaşi specie ca entităţi diferite, cercetătorul a realizat un alt experiment în care un om era îmbrăcat în tricouri de culori diferite atunci când pătrundea pe teritoriul câinilor de preerie. Aşa cum era de aşteptat, strigătele de avertizare ale animalelor descriau prădătorul ca având mereu aceeaşi înălţime şi  formă, însă nu şi aceeaşi culoare. 

Unul dintre motivele pentru care Slobodchikoff şi echipa sa au ales să studieze comportamentul social al câinilor de preerie este ceala că aceste animale locuiesc pe acelaşi teritoriu perioadă îndelungată, ceea ce însemnă că cercetătorii pot observa aceleaşi colonie ani de-a rândul. 

Cercetarea lui Slobodchikoff a fost realizată pe aproximativ 100 de indivizi monitorizaţi pe durată lungă. De asemenea, la un moment dat, fiecare individ al coloniei a fost ademenit în capcane (cu seminţe de floarea soarelui, gustări pe care câinii de preerie le adoră) şi însemnat cu o vopsea specială. În acest fel, specialiştii îi puteau observa şi diferenţia de la distanţă. 

Acum, pe baza acestor cercetări, oamenii de ştiinţă vor să creeze un dispozitiv care să faciliteze comunicarea dintre om şi animale. „Împreună cu un coleg specializat în informatică folosim tehnici de tip inteligenţă artificială pentru a documenta toate strigătele pe care le emit câinii de preerie. Apoi le analizăm cu ajutorul acestor tehnici şi obţinem un răspuns care ar putea să fie în limba engleză. Astfel, câinii de preerie ar putea spune «un coiot slab şi maro se apropie cu viteză», iar noi am putea crea un răspuns care să fie convertit de computer pe limba acestor animale”, explicat Slobodchikoff. 

„Aşadar, cred că dispunem de tehnologia necesară pentru a dezvolta dispozitive de mărimea unui telefon mobil care să ne permită să vorbim cu pisicile şi câinii noştri. Astfel, câinele spune «ham!», iar dispozitivul traduce asta în «vreau să mănânc carene pui în seara asta». Sau pisica spune «miau!» şi dispozitivul traduce «nu mi-ai curăţat litiera în ultimul timp»”, a mai declarat biologul specializat în comportamentul animal. 

Sursa: The Atlantic