Un nou costum spaţial va permite astronauţilor să exploreze asteroizii

Actualele costume spaţiale sunt rigide şi grele – aproximativ 150 kg în condiţii de gravitaţie de tip terestru; din cauza stratului izolator gros şi a mănuşilor este greu pentru astronauţi să se mişte în ele. Deşi îşi îndeplinesc principala sarcină – să îi menţină pe astronauţi în viaţă în vidul cosmic -, nu le permit să se deplaseze uşor şi să îndeplinească în mod facil diferite sarcini ce necesită mişcări variate, rapide, fireşti. 

Deoarece NASA are de gând să trimită, în 2-3 decenii, expediţii pe asteroizi sau pe lunile lui Marte, e necesară proiectarea unui nou tip de costum spaţial, care să permită astronauţilor să se mişte cu uşurinţă pe suprafaţa acestor corpuri cereşti.

• Incident misterios în Marea Baltică: Un cablu de electricitate care leagă Finlanda și Estonia s-a defectat
• Cum ar putea inteligența artificială să influențeze evoluția umană

Draper Laboratory, în colaborare cu MIT şi Johnson Space Center din cadrul NASA, lucrează la elaborarea noului model, care va urmări mai îndeaproape liniile corpului şi, mai ales, va fi mult mai manevrabil. 

Costumele spaţiale acutale sunt înzestrate cu jetpack-uri – aparate de zbor individuale, menite să funcţioneze ca sisteme de rezervă în cazul în care un astonaut s-ar desprinde accidental de cablul de siguranţă care îl leagă de navă, în timpul ieşirilor în spaţiu. Actualele jetpack-uri oferă forţă de propulsie, însă nu permit manevre precise de direcţie.

Noile costume spaţiale, însă, vor fi dotate cu jetpack-uri înzestrate cu giroscoape, care vor permite unui astronaut să îşi stabilizeze poziţia şi să se mişte cu precizie în direcţia dorită – cu alte cuvinte, îi vor permite să zboare cu adevărat, în loc să plutească în spaţiu.

Controlul precis al mişcărilor şi stabilitatea sunt extrem de importante; pe asteroizii sau lunile marţiene pe care NASA plănuieşte să trimită misiuni, manevre simple precum mânuirea unei lopeţi sau a unui ciocan pentru prelevarea de mostre s-ar putea dovedi periculoase; o mişcare îi poate arunca pe astronauţi în spaţiu, de vreme ce nu există gravitaţie care să îi ţină pe sol. În prima ieşire în afara navei dintr-o misiune NASA (în cadrul misiunii  Gemini IV din 1965), agenţia a fost cât pe ce să piardă un astronaut, pe Ed White (foto), care a avut probleme cu revenirea în interiorul capsulei spaţiale şi ar fi putut sfârşi asfixiat, când rezerva de oxigen a costumului s-ar fi terminat.

Noul sistem cu giroscoape îi va ajuta pe astronauţi să îşi menţină poziţia, compensând forţa de împingere, sau îi poate ajuta să revină pe navă sau pe suprafaţa corpului ceresc pe care au asolizat.

Sursa: The Atlantic