Ziua, singurele vietăţi observate în această zonă sunt câteva plante din specia Eucalyptus pauciflora. În schimb, în nopţile ploioase, această regiune devine gazda unor melci gigantici roz-fluorescent şi a unor melci canibali, ce cutreieră muntele în căutarea victimelor lor vegetariene.
„Este unul dintre acele locuri magice, mai ales atunci când eşti acolo într-o dimineaţă ceţoasă şi răcoroasă”, afirmă Michael Murphy, un pădurar cu 20 de ani experienţă ce călătoreşte adeseori pe vârful muntelui.
„Este o insulă mică de pădure alpină ce se găseşte la sute de kilometri distanţă de orice loc asemănător. Melcii, de exemplu, stau ascunşi în timpul zilei în frunzişul de pe sol, dar noaptea ies uneori cu sutele şi se hrănesc cu muşchii de pe copaci. Sunt creaturi uluitoare ce arată ireal”, relatează Murphy.
Localnicii au raportat de ceva timp că văd melci roz bizari după ce plouă, însă abia de curând cercetătorii au reuşit să confirme că aceşti melci din specia Triboniophorus aff. graeffei, alături de alte câteva specii carnivore descoperite în zonă, sunt unice acestui vârf de munte.
Aceste specii sunt rămăşiţe ale perioadei când o bună parte din estul Australiei era acoperită de o pădure tropicală umedă. Speciile ar fi dispărut de mult timp dacă acum 17 milioane de ani nu ar fi erupt un vulcan în zona muntelui Kaputar.
Rezultatul acestei erupţii a fost un refugiu la altitudine înaltă pentru specii de invertebrate şi de plante ce au fost izolate timp de milioane de ani după ce Australia s-a uscat şi a rămăs fără păduri tropicale.
Speciile îşi au originile în Gondwana, atunci când Australia era unită cu toate celelalte continente într-un singur continent uriaş, deoarece cercetătorii au descoperit specii înrudite în zone restrânse din Noua Zeelandă, Noua Caledonie şi în Africa de Sud.
Cu toate acestea, creaturile de pe Muntele Kaputar sunt unice din punct de vedere genetic, trăind într-o zonă ce formează un pătrat cu latura de 10 kilometri, aproape de vârful muntelui.
Comitetul Ştiinţific al statului New South Wales a fost convins de dovezile ce atestă această caracteristică unică a zonei, astfel că au demarat procedurile pentru a clasifica situl drept „comunitate ecologică ameninţată cu dispariţia”, oferindu-i un grad ridicat de protecţie.
Specialiştii avertizează că aceste specii sunt ameninţate de încălzirea globală provocată de oameni. Dacă temperaturile ar creşte cu 1-2 grade, vârful muntelui s-ar usca, ameninţând habitatul acestor specii.
Sursa: The Sydney Morning Herald