Putem picta cu puterea gândului?

Heide Pfützner, o fostă profesoară din Leipzig, Germania, a fost diagnosticată cu scleroză amiotrofică laterală, o boală care produce pierderea treptată a funcţiilor motorii ale corpului, ducând la paralizie. Heide Pfützner poate, în prezent, să îşi mişte numai ochii. Şi totuşi, ea a fost în stare să realizeze un număr de tablouri digitale, graţie unui nou tip de computer controlat cu puterea minţii. Cu ajutorul undelor cerebrale, ea a putut controla seturi de culori, de forme şi de pensule, pentru a produce operele de artă digitale.

Realizarea se bazează pe capacitatea unui program de computer de a traduce impulsurile electrice ale creierului în imagini electronice. Impulsurile sunt captate de electrozii dintr-o cască purtatăde de utilizator, iar sistemul operază distingând schimbările în modelul de unde cerebrale ale utilizatorului, pentru a-i permite acestuia să aleagă dintre diferitele opţiuni oferite de program şi să mişte un cursor pe ecranul din faţa lui. Cu alte cuvinte, lucrează ca un program simplu de grafică pe calculator, opţiunile putând fi selectate prin concentrarea asupra uneia dintre ele.

• O tonă de petarde, găsită de polițiști în locuința unui bucureștean
• ChatGPT, disponibil și pe WhatsApp. Ce trebuie să știe utilizatorii?

Cercetătorii lucrează acum la o nouă versiune a tehnologiei, ce va permite implantarea unor electrozi direct în scoarţa cerebrală, astfel încât computerul să poată traduce direct „gândurile” persoanei conectate. Astfel, speră inventatorii, computerul va putea fi controlat mai rapid şi mai precis; rezoluţia va fi mai bună, iar computerul va putea decodifica chiar mişcări ale unui singur deget sau comenzi vocale şi va putea, ulterior, chiar să recunoască intenţiile persoanei.

Acestă tehnologie a interfeţei creier-computer va permite nu numai autoexprimarea creativă a unor persoane paralizate, dar şi comunicarea în cazul unor pacienţi ce suferă de sindromul locked-in, o afecţiune rară, în care pacientul este complet conştient şi treaz (vede, aude), dar nu poate vorbi şi nu se poate mişca (uneori fiind capabil să facă doar mişcări ale ochilor).

Inventatorii cred că dispozitivul creat de ei ar putea, de asemenea, să fie utilizat de către medici pentru a-şi da seama dacă pacienţii sunt în comă sau în starea locked-in. Uneori aceste două situaţii pot fi dificil de deosebit, iar a face distincţia între ele are implicaţii majore pentru stabilirea tratamentului, ca şi pentru familiile pacienţilor.

Sursa: The Telegraph