Sistemul a fost creat de Albert Rizzo şi Louis-Philippe Morency, de la University of Southern California şi este alcătuit din mai multe camere video şi microfoane care analizează gesturile, expresiile faciale, ticurile şi vocalizarea pacientului din faţa lui.
Sistemul interacţionează cu pacienţii prin intermediul unui personaj feminin virtual pe nume „Ellie” care apare pe un ecran şi întreţine discuţia punând întrebări, aprobând şi încurajând subiecţii.
După studierea informaţiilor pe care le adună, sistemul este capabil să deosebească oamenii deprimaţi de cei care nu se confruntă cu această problemă.
„Ne-am gândit la toate aspectele. Am înregistrat mai bine de 200 de tipuri de «îhâm» care pot fi extrem de importante. Am petrecut mult timp asupra acestor detalii”, a explicat Morency.
Cu ajutorul sistemului care este capabil să realizeze o analiză detaliată, oamenii de ştiinţă vor să identifice cât mai multe gesturi care trădează adevărata stare emoţională a pacientului. „Oameni au «sinele lor» şi sinele pe care vor să îl proiecteze lumii. Ştim că uneori corpul ne arată ceea ce oamenii încearcă să ascundă”, a explicat Rizzo.
Astfel, în timp ce Ellie „trage de limbă” pacientul pentru a afla când a fost ultima dată când s-a simţit fericit, când a fost trist etc, sistemele din spatele ecranului efectuează 30 măsurători pe secundă.
Ellie a fost creată, în special, pentru Departamentul de Apărare al SUA, după ce odată cu acţiunile militare din Afghanistan şi Iraq s-au înregistrat multe cazuri de suicid în rândul soldaţilor. În general, oamenilor din armată le este greu să se confeseze în faţa terapeuţilor, motiv pentru care specialiştii au considerat că Ellie ar putea fi o soluţie potrivită ce ar putea ajuta la detectarea indivizilor depresivi.
„Pentru fiecare indicator, afişăm trei chestiuni.Mai întâi, raportul va arăta comportamentul fizic al persoanei pe care o intervievează Ellie, notând, de exemplu, de câte ori zâmbeşte şi pentru cât timp. Apoi, raportul va arăta cât de mult zâmbesc, în general, oamenii deprimaţi şi cât de mult zâmbesc oamenii sănătoşi. În mare este o comparaţie între subiect, oamenii deprimaţi şi cei clinic sănătoşi”, a adăugat Morency.
Sursa: NPR