Cel mai important specialist din domeniu avertizează: „Dacă acest proiect este aprobat, este «game over» pentru climă”

„Petrolul din nisipurile bituminoase are sens pentru un număr foarte mic de persoane care obţin un profit foarte mare din acest produs”, a spus Hansen pentru cotidianul britanic The Guardian. „Nu are sens însă pentru celelalte persoane de pe planetă. Ne apropiem de un nivel îngrijorător al carbonului în atmosferă, iar dacă mai adăugăm şi combustibilii fosili neconvenţionali, ce produc o cantitate uriaşă de dioxid de carbon, atunci problema climei devine de nerezolvat”, explică expertul.

Hansen s-a întâlnit cu miniştrii din guvernul britanic, ce susţin poziţia Canadei. De asemenea, ministrul canadian al resurselor naturale, Joe Oliver, a vizitat Londra pentru a pleda împotriva propunerilor Uniunii Europene de a clasifica petrolul din Alberta ca „foarte poluant”. „Canada poate oferi lumii securitate în energie şi stabilitate economică”, susţine Oliver. De asemenea, oficialul canadian a ameninţat că ţara sa va acţiona în cadrul Organizaţiei Mondiale a Comerţului dacă UE va aproba aceste propuneri: „Canada nu va ezita să-şi apere interesele”.

• Tinerii din China își schimbă stilul de viață și economisesc mai mulți bani ca niciodată
• Bogații lumii au devenit și mai bogați în 2024

Nisipurile bituminoase din Canada reprezintă cea de-a treia rezervă de petrol din lume, însă separarea petrolului de rocă necesită foarte multă energie şi produce de 3-4 ori mai multe emisii de carbon per baril decât petrolul convenţional. Hansen avertizează că ar fi „game over” pentru climă dacă nisipurile bituminoase ar fi exploatate în totalitate, dat fiind că rezervele convenţionale de gaz şi de petrol existente vor fi cu siguranţă exploatate.

„Pentru a le lăsa copiilor noştri o moştenire ce poate fi gestionată, trebuie să lăsăm combustibilii fosili neconvenţionali în sol”, avertizează cercetătorul. Miniştrii canadieni „acţionează ca nişte agenţi de vânzări pentru acei oameni ce vor avea de câştigat de pe urma profiturilor din această industrie”, spune Hansen. „Dar nu cred că aceşti oficiali se gândesc la drepturile şi la bunăstarea populaţiei per total”.

„Problema cu care ne confruntăm este faptul că industria combustibilor fosili are atâţia bani încât îşi permit să «cumpere» guverne”, spune Hansen. „Democraţiile noastre sunt afectate de acest handicap pe care îl constituie banii ce influenţează deciziile din Washington şi alte capitale”, adaugă cercetătorul.

Uniunea Europeană intenţionează să penalizeze sursele de petrol cu o „amprentă a carbonului” ridicată, ca parte a efortului de a reduce emisiile de carbon din transport, efort cunoscut sub numele de „directiva calităţii combustibilului” (fuel quality directive – FDQ). Canada se opune, fiind susţinută şi de Marea Britanie: „Nu spunem că nu trebuie să depună eforturi de a reduce emisiile de carbon. Dar implementarea propusă pentru FQD discriminează nisipurile bituminoase şi nu se bazează pe fapte ştiinţifice”, afirmă canadienii. 

Connie Hedegaard, comisarul european pentru climă, afirmă că FQD nu este „nimic altceva” decât o etichetare corectă, subliniind că pune un preţ corect pe poluare.

Hansen a depus mărturii în faţa Congresului american încă din 1988 pe tema pericolului constituit de încălzirea globală. Cercetătorul a iscat controverse în trecut prin declaraţii precum „şefii companiilor producătoare de combustibili fosili ar trebui să fie judecaţi pentru crime împotriva umanităţii” şi pentru că a supranumit centralele termoelectrice pe bază de cărbuni „fabrici ale morţii”. În aprilie, Hansen a renunţat la postul său de la NASA după 46 de ani pentru a dedica mai mult timp eforturilor de a comunica pericolele încălzirii globale.

Hansen a pus bazele unui program ştiinţific la Universitatea Columbia ce are printre sarcini producerea unui raport ştiinţific care să susţină eforturile depuse în instanţă împotriva guvernului federal american şi a guvernelor statale. 

„Considerăm că atmosfera şi clima sunt oferite în uz generaţiilor actuale de generaţiile viitoare, iar noi nu avem dreptul să distrugem această valoare”, spune Hansen. „De aceea, instanţele judecătoreşti ar trebui să oblige guvernul să elaboreze un plan în care să explice cum va garanta faptul că va păstra acest bun pentru a-l putea da mai departe generaţiilor următoare”, concluzionează cercetătorul.

Sursa: The Guardian