Într-un studiu efectuat asupra câtorva mii de pacienţi de atac de cord, era de două ori mai probabil ca cei ce şi-au amintit de un episod de furie avut loc în anul precedent să fi suferit un atac de cord la două ore distanţă de acel episod în comparaţie cu alte perioade ale anului.
„Există un risc sporit de a suferi un atac de cord după o izbucnire nervoasă”, a explicat Elizabeth Mostofsky, autorul studiului şi totodată cercetător postdoctoral în cadrul Şcolii Medicale Harvard din Boston.
Cu cât furia era mai mare, cu atât riscul era mai ridicat, se arată în cercetarea publicată în The American Journal of Cardiology. Episoadele de furie cele mai intense sporeau riscul de atac de cord de 4 ori, pe când episoadele mai temperate creşteau riscul aproape de 2 ori.
„Asocierea între cele două devine mai puternică pe măsură ce intensitatea furiei creşte”, a explicat Mostofsky.
Cercetarea a fost efectuată pe un grup de 3.886 de pacienţi ce au luat parte la un studiu între 1989 şi 1996 pentru a stabili care este cauza atacurilor de cord. La maxim 4 zile de la infarctul miocardic, participanţii au fost întrebaţi despre o serie de evenimente petrecute în anul precedent şi au oferit detalii despre dietă, studiu de viaţă, activitate fizică şi medicamentele folosite.
În total 1.484 de participanţi au relatat că au suferit accese de mânie în anul precedent, iar 110 au relatat că au avut episoadele la o distanţă de maxim două ore de atacul de cord.
Participanţii au notat accesul de furie pe o scară de la 1 la 7, unde 1 era echivalentul iritaţiei, iar 7 furie care provoacă pierderea controlului.
Cercetătorii au descoperit că fiecare punct în pus pe scara intensităţii furiei ducea la creşterea riscului de atac de cord în următoarele două ore. Riscul era de 1,7 ori mai mare atunci când oamenii se simţeau „atât de supăraţi încât să li se citească nervozitatea în voce”, de 2,3 ori mai mare când „se simţeau foarte tensionaţi, cu dinţii şi pumnii încleştaţi” şi de 4,5 ori mai mare atunci când se simţeau „de-a dreptul furioşi, pierzându-şi controlul, aruncând cu obiecte şi rănindu-se pe sine şi pe alţii”.
Cele mai frecvente cauze ale acceselor de furie amintite de participanţii la studiu erau problemele familiale, conflictele la muncă şi călătoriile spre serviciu sau înapoi acasă.
Deşi cercetarea nu poate demonstra că accesele de furie au provocat atacurile de inimă, rezultatele „par să aibă sens”, spune Dr. James O’Keefe Jr, un cardiolog la Spitalul St. Luke din Kansas City ce nu a fost implicat în acest studiu.
Furia este o emoţie care duce la eliberarea epinefrinei şi norepinefrinei în corp, explică specialistul. Aceşti hormoni duc la creşterea tensiunii arteriale, a pulsului, contractă vasele de sânge şi cresc riscul cheagurilor de sânge, acestea fiind câteva din modurile în care furia poate duce la un risc mai mare de probleme cardiace.
„Contrar mitului urban care afirmă că este mai bine să-ţi exprimi furia, acest act are consecinţe asupra sistemului, nefiind nimic cathartic în el”, a comentat O’Keefe.
„Exprimarea furiei nu are niciun alt efect în afară de distrugerea sănătăţii inimii şi a vaselor de sânge”, a spus specialistul.