„Ochiul” furtunii are un diametru de peste 2.011 kilometri, de 20 de ori mai mare decât un „ochi” al unui uragan de pe Pământ. Vântul din ochiul acestei furtuni are şi el o viteză de patru ori mai mare decât cel de pe Terra.
Uimitoarea imagine ce surprinde vârtejul a fost colorată pentru ca privitorii să poată deosebi cu uşurinţă norii de la altitudine mică (coloraţi în roşu) de cei de la altitudine mare (coloraţi cu verde). Specialiştii NASA au estimat că norii aflaţi pe marginea vârtejului circulă cu o viteză de 531 km/h.
„Uraganul se învârte în interiorul unui model meteo mare şi misterios, cu şase laturi, cunoscut sub numele de hexagon”, susţine NASA. Analiza realizată de Agenţie relevă că furtuna, aflându-se la poli şi neavând unde să se deplaseze, se învârtea probabil în acelaşi loc de mulţi ani.
Imaginea a fost realiză de Cassini în încercarea de a surprinde polul nord al lui Saturn cât mai bine. Trecând de echinocţiu în 2009, polul este acum scăldat de lumina Soarelui.
Din cauză că Saturn are nevoie de 30 de ani pentru a realiza un ciclu complet în jurul Soarelui, echinocţiul are loc odată la 15 ani. De aceea, ultima imagine în care polul nord al planetei a fost luminat de soare a fost realizată în 1981 de Voyager 2.
Sursa: NPR