Folclorul balcanic şi nanotehnologia ne-ar putea scăpa de ameninţarea ploşniţelor

Mulţumită unei combinaţii de folclor balcanic şi ştiinţă realizată la scară nanoscopică, se pare că ploşniţele de pat şi-au „găsit naşul”. Reuşita se datorează unui component găsit în structura perişorilor de pe frunzele plantei Phaseolus vulgaris, nimeni alta decât fasolea. 

În zonele rurale din Bulgaria, Serbia şi alte zone din Balcani, aceste frunze sunt împrăştiate pe podea lângă pat astfel încât, să prindă în capcană ploşniţele de pat în timpul incursiunilor lor nocturne. 

A doua zi, frunzele sunt arse pentru exterminarea dăunătorilor. Dorind să afle care este arma frunzelor, oamenii de ştiinţă au folosit camere video şi microscopie electronica de baleiaj pentru a studia în laborator ploşniţe care au fost determinate să treacă peste un pat de frunze. 

Cercetătorii au fost surprinşi să descopere că frunzele sunt pline de puncte extrem de ascuţite numite tricomi, care străpung picioarele ploşniţelor în zone critice. Fiind străpunşi în mai multe picioare, în acelaşi timp, insectele nu au nicio şansă de supravieţuire. 

Următorul pas a fost acela de a copia frunzele pentru a le folosi ca şablon pentru biomimetism. Scopul a fost acela de a crea o barieră durabilă şi care să fie utilizată pe orice suprafaţă. În termeni de geometri şi dimensiuni, imitarea prototipului se aseamănă mult cu originalul. 

Momentan, capcana creată de oamenii de ştiinţă răneşte doar parţial insectele, ea urmând să primească îmbunătăţiri. 

Ploşniţele de pat au fost exterminate de DDT şi alte pesticide, după cel de-al Doilea Război Mondial. Însă, în ultimi ani, populaţia lor şi-a revenit, infestând case, hoteluri, şcoli, cinematografe şi spitale.