Numele de „fulgere negre” a fost conceput de cercetătorul Joseph Dwyer de la Florida Institute of Technology şi descrie un fenomen neobişnuit: pulsaţii neaşteptate şi puternice de radiaţie ce sunt invizibile.
Cercetătorii specilizaţi în studierea fulgerelor au descoperit că în timpul furtunilor, pe lângă fulgere, în atmosferă sunt eliberate raze X şi chiar raze gamma, o formă de radiaţie ce este de regulă asociată evenimentelor cosmice şi exploziilor nucleare. Aceste radiaţii invizibile port purta de un milion de ori mai multă energie decât radiaţia din fulgerele vizibile, însă această energie se disipează rapid în toate direcţiile, spre deosebire de fulgerele obişnuite.
Fulgerul negru pare să concureze cu fulgerul obişnuit, spune Dwyer, pe măsură ce furtuna încearcă „să scape” de energia electrică acumulată în interiorul său. Spre deosebire de fulgerele obişnuite, oamenii pot să fie loviţi de fulgere negre fără să fie răniţi. De regulă, oamenii pot fi loviţi de fulgere negre atunci când călătoresc cu avionul. Dwyer avertizează însă că este posibil ca într-o secundă oamenii să fie loviţi o doză de radiaţie ionizantă egală cu doza pe care ar fi recepţionat-o în mod normal de-a lungul întregii vieţi. Radiaţia ionizantă afectează corpul uman.
Singura metodă prin care cineva poate afla dacă o aeronavă a fost lovită de fulgerul negru este „cu ajutorul unui detector de radiaţii”, spune Dwyer. „Chiar în mijlocul fulgerului negru este posibil să apară pentru foarte scurt timp o strălucire albastră-purpurie, dar în interiorul avionului este foarte probabil ca pasagerii să nu simtă sau să audă nimic, astfel că nu ar şti că au fost loviţi de o doză semnificativă de radiaţii”, spune cercetătorul.
Cu toate acestea, pentru că un fulger negru apare la câteva mii de trăznete vizibile şi pentru că piloţii tind să evite furtunile periculoase, Dwyer afirmă că riscul de a fi afectat de acest fenomen este redus. Nimeni nu ştie sigur dacă cineva a fost lovit vreodată de fulgerul negru.
Anual, furtunile produc aproximativ un miliard de fulgere normale anual. În SUA, 25 de milioane de fulgere vizibile lovesc solul, omorând aproximativ 30 de persoane şi numeroase animale.
Cercetătorii au descoperit fulgerele negre într-un mod neaşteptat. Dorind să afle ce provoacă fulgerele obişnuite, oamenii de ştiinţă au început să măsoare radiaţiile furtunilor. Spre surprinderea lor, au descoperit emisii de raze X şi raze gamma.
Cum reuşesc aceste furtuni să producă raze atât de puternice? Dwyer crede că este o posibilă cauză ar putea fi electronii super-rapizi, despre care crede că sunt acceleraţi în urma ciocnirii cu razele cosmice care sosesc în atmosfera Pământului din spaţiu. Ipoteza cercetătorului este că aceşti electroni energetici se ciocnesc cu atomii din interiorul furtunilor pentru a crea raze X şi raze gamma. Aceste coliziuni duc la reacţii în lanţ care ar putea fi baza misterioasă a fenomenului fulgerului negru.
Astronomii care au acces la detectoarele de raze gamma aflate pe sateliţi vor juca un rol cheie în detectarea cauzelor fulgerelor negre.
J. Eric Grove, un cercetător de la Naval Research Laboratory din Washington, afirmă că exploziile de raze gamma descrise de modelul conceput de Dwyer se potrivesc cu măsurătorile efectuate din satelit asupra unor furtuni puternice. Cu toate acestea, Grove afirmă că alte date obţinute recent de un satelit italian sugerează că furtunile ar putea produce flash-uri de raze gamma mult mai puternice decât permite teoria lui Dwyer, adăugând un nou mister dar confirmând existenţa acestui fenomen ciudat.
Grove speră că datele suplimentare ce vor fi obţinute cu ajutorul unui senzor de pe Telescopul Spaţial Fermi, proiect la care a lucrat mai mulţi ani, vor oferi mai multe informaţii. „Avem nevoie de mai multe experimente pentru a înţelege cu adevărat acest fenomen”, a concluzionat Grove.
Până atunci, acest fenomen va continua să rămână un mister.
Sursa: Washington Post