Materialul este creat din mii de picături de apă conectate, încapsulate în pelicule de lipide care pot îndeplini câteva din funcţiile celulelor umane.
Aceste „reţele de picături” ar putea constitui piatra de temelie a unei noi tehnologii folosite pentru a facilita absorbţia medicamentelor în corp şi ulterior chiar şi pentru înlocuirea ţesuturilor avariate
Din moment ce aceste reţele de picături sunt complet sintetice, nu au genom şi nu pot fi reproduse, ele nu întâmpină problemele pe care le au alte metode de crearea a ţesuturilor sintetice.
„Nu încercăm să dăm naştere unor materiale care să se asemene fidel cu ţesuturile, ci mai curând vrem să realizăm structuri care pot îndeplini funcţiile ţesutului. Picăturile pot fi printate cu pori de proteine pentru a forma căi prin reţea care să mimeze nervii. De asemenea, ele sunt capabile să transmită semnale electrice dintr-o parte în alta a reţelei”, a explicat Hagan Bayley, profesor la departamentul de chimie de la Oxford.
Potrivit unui alt om de ştiinţă de la Oxford, Gabriel Villar, „structurile printate pot, în principiu, să folosească mare parte din mecanismul biologic care permite declanşarea comportamentului sofisticat ale celulelor şi ţesuturilor vii”.
Fiecare picătură are un diametru de aproximativ 50 de microni (0,05 milimetri), de cinci ori mai mare decât cel al celulelor vii. Cu toate acestea, cercetătorii au declarat că „nu văd de ce picăturile nu ar putea fi chiar mai mici de atât”.
Acest material sintetic poate fi creat astfel încât, după printare, să ia diverse forme. Imprimanta 3D folosită pentru crearea materialului revoluţionar a fost una creată special de cercetătorii de la Oxford.