Cum acţionează bizara tulburare de somn care îi face pe oameni să vadă „demoni”?

Acum, eforturile sale de cercetare vor fi concretizate într-un film de scurt metraj şi într-o platformă artistică care va explora acest fenomen înfricoşător şi ciudat ce poartă numele de „paralizie în timpul somnului”. Filmul va fi lansat în luna iunie a acestui an.

Paralizia în timpul somnului are loc atunci când oamenii devin conştienţi, însă muşchii lor rămân în starea ultrarelaxată ce previne ca oamenii să transpună în realitate mişcările din vise. Această experienţă poate fi deosebit de înfricoşătoare, mulţi oameni având halucinaţii în care simt o prezenţă malefică în apropierea lor sau chiar simt cum un atacator îi sufocă. Sondajele efectuate de specialişti estimează că între 5% şi 60% din populaţie suferă de această tulburare înspăimântătoare.

„De-a lungul verii am suferit de această problemă de multe ori, destul de frecvent, astfel că am devenit interesată de ce se întâmplă, care este baza medicală sau ştiinţifică a acestui fenomen”, a explicat MacKinnon.

Întrebările pe care şi le punea au făcut-o pe regizoare să discute cu psihologi, oameni de ştiinţă şi cu alţi oameni care suferă de aceeaşi problemă. De-a lungul planetei se întâlnesc numeroase mituri şi legende referitoare la paralizia în somn, de la incubus şi sucubus (demoni masculini şi feminini din mitologia europeană despre care se cred că vin în timpul nopţii şi fac sex cu persoanele adormite) până la delfinul roz din Brazilia care noaptea devine seducător.

Câteva dintre întâmplările descoperite de MacKinnon arată de ce aceste mituri sunt tulburătoare.

Un bărbat i-a povestit regizoarei despre episoadele de paralizie în somn de care suferă. În timpul acestor experienţe, bărbatul avea parte de halucinaţii ce păreau extrem de reale, văzând un copil care dansa pe patul său şi cânta versuri din cântece de copii. Uneori, copilul se aşeza pe perna sa şi vorbea cu el. Într-o seară, copilul i-a pus bărbatului o întrebare personală. Atunci când bărbatul a refuzat să răspundă, copilul s-a transformat într-un „demon groaznic”, a relatat MacKinnon.

Un alt bărbat, ce suferea şi de narcolepsie, afecţiune ce stimulează apariţia paraliziei în somn, a avut parte de o experienţă în care lumea din vis şi cea reală s-au confruntat într-un mod înfiorător. De regulă, episoadele de paralizie de care acesta suferea includeau halucinaţii în care alte persoane erau prezente în camera sa, iar bărbatul auzea voci şi zgomote în jurul său. Într-o noapte, bărbatul s-a trezit într-o stare de paralizie şi a văzut, ca de obicei, o persoană în camera sa. „Deodată, bărbatul şi-a dat seama că ceva e diferit”, relatează MacKinnon. „Subit, a conştientizat că se găseşte în starea de paralizie de somn, cu ochii deschişi, realizând totodată că persoana din camera lui nu este rezultatul unei halucinaţii, ci chiar se găseşte acolo”, a mai spus MacKinnon. „Prezenţa” din cameră nu era un demon imaginat, ci un hoţ în mijlocul unei spargeri.

Aproape sigur, fenomenul de paralizie în somn stă la baza miturilor incubusului şi sucubusului, demoni despre care se credea că fac sex cu oameni, fără ca aceştia să ştie, în timpul somnului. MacKinnon afirmă că studiile ştiinţifice efectuate asupra paraliziei în somn explică aceste mituri. Senzaţia de sufocare şi sentimentul că cineva apasă pe pieptul propriu, ambele des întâlnite în timpul paraliziei de somn, ar putea rezulta în urma ritmului automat al respiraţiei ce caracterizează perioada de somn. Atunci când devin conştienţi în timpul acestui ritm de respiraţie, oamenii încearcă să-şi aducă respiraţie sub controlul voluntar, iar eşecul duce la apariţia senzaţiei de sufocare.

Dacă adăugăm la această senzaţie halucinaţiile ce se „scurg” din lumea viselor, nu este de mirare că oamenii au senzaţia unor întâlniri cu demoni, fantome sau chiar că sunt răpiţi de extratereştri, explică MacKinnon.

MacKinnon avertizează că paralizia în somn are şanse mai mari să aibă loc atunci când somnul cuiva este deja deranjat într-un mod sau altul – poate pentru că respectiva persoană a călătorit, se simte prea încins sau prea înfrigurat sau pentru că doarme într-un loc nefamiliar sau înfricoşător. Aceste tendinţe fac mai probabil ca o persoană să experimenteze senzaţia de paralizie în somn atunci când este deja vulnerabilă la gânduri cu fantome şi demoni.

„Este foarte interesant faptul că explicaţiile ştiinţifice şi cele psihologice ale acestui fenomen tind să se completeze, nu să se contrazică”, spune MacKinnon.

De când lucrează la acest proiect, MacKinnon a reuşit să-şi ţină episoadele de paralizie în somn sub control – sau cel puţin reuşeşte să se menţină calmă în timpul lor. Secretul, spune regizoarea, constă în folosirea acestor episoade sub forma unei cercetări, în timpul cărora este atentă la detalii precum senzaţiile din braţe sau poziţia în care se găseşte. Acest tip de conştientizare tinde să elimine apariţia halucinaţiilor terifiante, spune MacKinnon.

„Mi-a luat mult timp până când am încetat să mai cred că e ceva real, pentru că ai senzaţia că este ceva incredibil de real”, a concluzionat Carla MacKinnon.

Sursa: LiveScience