Ei bine, în ultimii ani au existat şi încă mai există dezbateri aprinse pe aceste teme.
Mai mulţi factori contribuie la apariţia acneei, acea boală de piele caracterizată prin pete sau coşuri. Printre potenţialii factori identificaţi de specialişti se numără istoricul familial, vârsta şi chiar nivelul de stres.
Până în anii 1960, comunitatea oamenilor de ştiinţă considera că ciocolata exacerbează această problemă. Se credea că cei care suferă de acnee au o toleranţă insuficientă la glucoză, zahărul în care corpurile noastre transformă carbohidraţii pentru a-i distribui în sânge. Manuale populare din anii 1940-1950 sugerau că ciocolata face parte din alimentele pe care oamenii ar trebui să le evite pentru a se putea trata de acnee.
Cu toate acestea, în 1969 situaţia se schimbă oarecum, când J.E. Fulton, G. Plewig şi A.M. Klingman au realizat un studiu ale cărui rezultate susţineau că nu există nicio asociere între ciocolată şi acnee.
Studiul a fost realizat pe un eşantion de 65 de participanţi care sufereau de acnee slabă sau moderată şi care au fost împărţiţi în două grupuri. Participanţii dintr-un grup au consumat zilnic, timp de o lună, un baton de ciocolată care conţinea de 10 ori mai multă ciocolată decât în mod normal. Voluntarii din celălalt grup au primit un baton placebo (adică fără conţinutul mărit de cacao).
După o pauză de trei săptămâni, cele două grupuri au „făcut schimb de batoane”. În tot acest timp, participanţii au fost examinaţi săptămânal, iar specialiştii au concluzionat că ciocolata nu a avut niciun efect asupra dezvoltării acneei.
Citeşte şi Cine a inventat ciocolata?
Acest studiu a avut un efect major, fiind citat de nenumărate de ori în alte articole. De curând, însă el a fost aspru criticat.
„Pentru mine, acest studiu este invalid. Prima problemă este aceea că a fost susţinut de Asociaţia Producătorilor de Ciocolată din Statele Unite”, a declarat Amy Brown, profesor la Universitatea Hawaii, unul dintre cei membrii care au semnat scrisoarea ce critică studiul lui Fulton. Mai mult, cercetătoarea a enumerat şi o listă de probleme metodologice printre care şi examinarea săptămânală a participanţilor, care ar fi putut rata evenimentele de sănătate cu care se confruntau participanţii în intervalul de 7 zile dintre consultaţii. În plus, la finalul studiului s-au luat în considerare doar schimbările de la nivelul pielii care se produseseră în proporţie de 30%, ceea ce înseamnă că ce s-a aflat sub această valuarea nu a fost luat în considerare.
„A fost publicat în publicaţia American Medical Association şi din această cauză toată lumea l-a crezut. Oamenii au crezut fiecare cuvânt din studiu şi l-au luat ca atare”, a mai explicat Brown.
Acum, toată lumea ajunsese să fie convinsă că ciocolata nu cauza apariţia acneei. În anii `40 un singur studiu a mai analizat legătura dintre ciocolată şi acnee.
În 1971, Anderson şi colegii săi au împărţit 27 de studenţi în două grupuri şi le-a cerut să consume zilnic, timp de o săptămână, cantităţi mari de ciocolată, lapte, băuturi răcoritoare şi alune prăjite. La sfârşitul săptămânii nu s-au constatat noi erupţii produse de acnee.
Durata de timp restrânsă şi eşantionul pe care a fost realizat studiul, împreună cu lipsa grupului de control, face ca extragerea unor concluzii de pe urma acestui experiment să fie dificilă.
Abia în 2011, un student de la Şcoala de Medicină din cadrul Universităţii Miami Miller a considerat că ciocolata şi potenţiala sa legătură cu acneea merită să fie reexaminată.
Ca parte a studiului pilot, Samantha Block a ales 10 voluntari de sex masculin cu vârste între 18 şi 35 de ani. Pentru ca specialiştii să se asigure că participanţii erau predispuşi la acnee, toţi voluntarii aveau între unul şi patru puncte faciale neinflamate. Femeile au fost exclude din studiu din cauza efectului pe care îl poate avea ciclul menstrual asupra nivelului de hormoni care afectează acneea.
Block a presupus că o altă slăbiciune a studiilor realizate de Fulton şi Anderson a fost aceea că batoanele consumate de participanţi nu conţinuseră ciocolată pură. Din moment ce ea nu era interesată de efectul pe care îl au aditivii precum zahărul şi îndulcitorii, Block a utilizat în studiul ei doar ciocolată cu 100%.
Astfel, participanţii incluşi în noul studiu au consumat, în prima zi din studiu, diferite cantităţi de ciocolată, de până la 340 de grame. Apoi, fiecare participant a fost analizat pentru a li se urmări starea acneei în ziua a-4a şi ziua a 7-a din studiu. Rezultatele au arătat că acneea se intensificase pe feţele participanţilor, proporţional cu cantitatea de ciocolată pe care o consumaseră.
Ceva mai recent, Block a repetat studiul pilot cu cu un grup de control în care 14 participanţi erau hrăniţi aleatoriu cu capsule care conţineau fie pudră de cacao 100%, fie gelatină. Mai mult, nici participanţii şi nici oamenii de ştiinţă nu au ştiut cine ce fel de pastilă a primit decât după finalizarea experimentului. Rezultatele au arătat iar o creştere a acneei proporţional cu cantitatea de ciocolată consumată.
„Se pare că pentru un subiect de sex masculin cu vârsta cuprinsă între 18 şi 35 de ani şi care are o istorie medicală care include acneea, ciocolata chiar exacerbează acneea”, a declarat Block.
Ea speră ca cercetări viitoare vor testa constatările făcute de ea pe un grup mai mare de participanţi, inclusiv pe femei.
Dar cum rămâne cu tabletele de ciocolată pe care le consumă mare parte dintre noi şi care conţin aditivi precum zahărul, laptele, fructele, nucile etc?
O nouă lucrare, coordonată de Jennifer Burris, care a analizat legătura dintre acnee şi dietă, în general, a scos la iveală faptul că alimentaţia poate influenţa dezvoltarea acneei, doar că nu se ştie cât de puternică este această legătură.
„Nu ştim sigur dacă dieta poate cauza acneea sau dacă nu cumva ea doar o face să devină mai severă”, a declarat Burris.
De asemenea, cercetătorii nu sunt siguri dacă de vină sunt produsele lactate sau cele care cresc nivelul zahărului din sânge. Mai mult, nici rolul acizilor graşi omega-3 nu este foarte clar.
„Unele batoane de ciocolată sunt bogate în grăsimi saturate sau parţial hidrogenate, care pot creşte inflamaţia şi care deci pot contribui la apariţia acneei inflamatorii”, a mai adăugat Burris menţionând că această teorie nu a fost dovedită.
Sursa: BBC