Izolarea socială scurtează viaţa şi aduce boala

Autorii studiului, publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences, au constatat că un contact redus cu familia, prietenii şi membrii comunităţii locale prevesteşte apariţia unor boli şi decesul prematur, chiar dacă persoanele ce trăiesc izolate nu suferă de pe urma singurătăţii.

Cercetătorii au analizat date privind 6.500 de persoane cu vârsta de 52 de ani, înscrise într-un studiu mai larg, English Longitudinal Study of Ageing, care monitorizează sănătatea, adaptarea socială şi longevitatea persoanelor care locuiesc în Anglia.

Specialiştii au evaluat izolarea socială pe baza contactelor pe care participanţii afirmau că le au cu familia, prietenii şi membrii unor organizaţii civice şi au estimat, cu ajutorul unor chestionare, sentimentul subiectiv de singurătate resimţit de participanţi. Apoi, au cercetat mortalitatea şi bolile care au apărut în grupul de persoane studiate, din 2004 până în 2012.

Rezultatele au arătat că izolarea socială este corelată cu o mortalitate mai mare, chiar şi după ce se făceau corecţiile necesare pentru a elimina contribuţia altor factori, precum afecţiuni medicale preexistente şi factori socioeconomici. În schimb, sentimentul de singurătate nu era corelat cu un risc mai mare de boală şi deces.

„Când ne gândim la izolarea socială şi la sentimentul de însingurare, le vedem adesea ca pe două feţe ale aceleiaşi monede”, a explicat Andrew Steptoe, psiholog la University College London şi conducător al studiului. „Dar rezultatele sugerează că lipsa interacţiunilor sociale este dăunătoare indiferent dacă persoana se simte sau nu singură. Când trăieşti izolat, nu numai că îţi lipseşte compania, ci, în multe cazuri, eşti lipsit şi de sfaturi şi sprijin din partea altor oameni.”

Rezultatele contrazic alte două studii recente, care sugerau că sentimentul de singurătate este asociat cu înrăutăţirea sănătăţii şi creşterea mortalităţii la persoanele vârstnice. După părerea unui autor al unuia dintre aceste studii, ar trebui investigate şi diferenţele culturale legate de modul în care oamenii resimt şi descriu sentimentul de singurătate.

Steptoe plănuişte să verifice, în etapa următoare, dacă izolarea socială influenţează tratamentul medical şi evoluţia bolii, în cazul persoanelor suferinde. Dar acest lucru nu înseamnă că sentimentul de singurătate nu  trebuie luat în seamă.

„Trebuie să facem tot ce putem pentru a uşura singurătatea oamenilor în vârstă”, a spus el. „Dar, în acelaşi timp, trebuie să ne îndreptăm atenţia spre volumul interacţiunilor sociale pe care le au şi să ne asigurăm că îşi menţin contactele sociale. Acest lucru ar putea fi la fel de important.” 

Sursa: Nature