Cercetările au fost realizate de specialiştii de la Universitatea Boston, iar rezultatele au fost publicate în Cell Chemistry and Biology.
În cazul multor infecţii bacteriene, medicii prescriu antibiotice fără a cunoaşte exact specia de bacterie implicată, bazându-se pe faptul că multe asemenea medicamente sunt aşa-numite antibiotice cu spectru larg, eficiente împotriva mai multor specii de bacterii.
Dar, în cazul virusurilor, asemenea tratamente (un singur medicament să combată mai multe virusuri) nu sunt la îndemână.
Parţial, cauza ţine de diferenţele esenţiale dintre modul de viaţă al bacteriilor şi cel al virusurilor. Bacteriile sunt organisme independente, ce pot trăi în afara celulelor organismului-gazdă şi au multe componente care pot fi atacate de către medicamente, iar unele dintre aceste componente sunt comune mai multor tipuri de bacterii.
În schimb, virusurile sunt organisme parazite, care se folosesc de mecanismele celulare ale celulelor pe care le infectează pentru a-şi realiza unele funcţii, astfel încât este dificil de găsit un medicament care să atace mai multe virusuri fără a ataca şi celulele proprii ale corpului, în care s-a localizat virusul.
Pentru a rezolva această problemă, cercetătorii de la Universitatea Boston au studiat un virus patogen, numit virusul stomatitei veziculare (VSV), care se poate cultiva cu uşurinţă în laborator şi este înrudit cu virusul Ebola, dar este mult mai puţin periculos decât acesta.
Ei au observat că mai multe virusuri – inclusiv cel rabic (al turbării), cel urlian (care provoacă oreionul) şi Nipah (un virus letal ai cărui purtători sunt liliecii – folosesc metode similare pentru a se replica (a produce copii ale particulelor virale) în interiorul celulelor organismului animal pe care l-au infectat.
Cercetătorii au căutat apoi să identifice substanţe care ar putea inactiva procesul de replicare şi au descoperit un compus care împiedică VSV să se replice în condiţii de laborator.
Deoarece VSV se replică într-un mod asemănător cu al altor virusuri studiate, oamenii de ştiinţă au testat substanţa descoperită pe Ebola şi alte virusuri înrudite, precum virusul Rift Valley Fever, şi au constatat că le inactivează şi pe acestea.
Prin studii ulterioare, cercetătorii au descoperit că substanţa nou-identificată realizează acest lucru inactivând mecanismul utilizat de virusuri pentru a-şi copia ARN-ul, acidul nucleic care poartă informaţia genetică la aceste virusuri.
Deoarece mai multe specii de virusuri ARN folosesc acest mecanism pentu a se replica, specialiştii cred că substanţa ar avea potenţialul de a combate o gamă largă de asemenea virusuri.
Totuşi, sunt necesare studii viitoare pentru a testa compusul pe mult mai multe virusuri şi pentru a verifica dacă este sigur şi poate fi utilizat în cazul organismelor animale.
Sursa: Live Science / Credit foto: Claire Marie Filone, John Connor, Chris Reed