Mister în Europa: de ce în două ţări rata cancerului testicular este de 10 ori mai mare decât media globală?

Cele mai noi statistici date publicităţii de Agenţia Internaţională de Cercetări asupra Cancerului arată că în Norvegia şi în Danemarca incidenţa cancerului testicular, o boală de regulă rară, este de 10 ori mai mare decât media globală. Acum, oamenii de ştiinţă din Stockholm şi Helsinki au lansat un efort prin care studiază sute de medicamente, pesticide şi materiale plastice pentru a identifica elementul ce provoacă acest fenomen îngrijorător.

Studiul se concentrează asupra compuşilor supranumiţi „disruptori endocrini”, despre care se crede că afectează sistemul de semnalizare internă a hormonilor. Organizaţia Naţiunilor Unite a anunţat luna trecută că disruptorii endocrini ar putea provoca mai multe afecţiuni decât se ştia până acum.

„Nu ştim despre ce este vorba, dar ştim că este ceva din mediu care provoacă această creştere îngrijorătoare”, a declarat Olof Akre, un epidemiolog specializat în cancer de la Institutul Karolinska din Stockholm. „Este o criză pentru aceşti bărbaţi”, a adăugat Akre.

Tumorile maligne ale testiculelor afectează mai ales bărbaţii mai tineri de 40 de ani. Rata supravieţuirii a crescut în ultimii ani mulţumită detectării timpurii şi tratamentelor mai bune, însă vindecarea cancerului necesită de multe ori eliminarea testiculului afectat, ceea ce reduce fertilitatea. De asemenea, supravieţuitorii prezintă un risc mai mare de a dezvolta ulterior afecţiuni metabolice, precum diabetul. „Unii bărbaţi afectaţi pot deveni complet infertili”, a avertizat Akre.

Anul trecut cea mai mare incidenţă a acestui tip de cancer a fost înregistrată în Norvegia, cu o rată de 12,7 cazuri la 100.000 de bărbaţi şi în Danemarca, cu 12,5 cazuri la 100.000 de bărbaţi. Rata globală este 1,5 cazuri la 100.000 de bărbaţi, în Europa de 5,8 cazuri la 100.000 de bărbaţi şi în SUA de 5,1 la 100.000 de cazuri.

În Suedia rata este de 7,2 la 100.000 de cazuri, mult mai mică decât în Danemarca şi Norvegia, lucru considerat „enigmatic” de cercetători.

„Suntem vecini apropiaţi, astfel că nu înţeleg cum de putem avea o diferenţă atât de mare în ce priveşte cancerul testicular”, a declarat Akre. 

Cazurile de cancer testicular cresc constant de câteva decenii cu un ritm de 3% anual. Această creştere nu este limitată la ţările scandinave: în 2008 se înregistrau de două ori mai multe cazuri în Marea Britanie în comparaţie cu 33 de ani în urmă.

Cercetătorii au descoperit că persoanele născute în alte ţări şi care au imigrat în Danemarca prezintă un risc mai mic decât danezii de a dezvolta cancer testicular. În schimb, copiii imigranţilor născuţi în Danemarca prezintă acelaşi risc ca cetăţenii danezi. Acelaşi lucru se observă şi în Suedia.

„Contează unde te naşti şi când te naşti”, declară Jorma Toppari, profesor de fiziologie şi pediatrie la Universitatea Turku din Finlanda.

Deşi cancerul testicular este de regulă diagnosticat la bărbaţii cu vârste cuprinse între 30 şi 40 de ani, „baza” afecţiunii ar putea fi solidificată în primele luni de dezvoltare fetală prin creşterea anormală a testiculelor, explică Niels Erik Skakkebaek, profesor la Universitatea din Copenhaga.

O ipoteză studiată acum de cercetători este că expunerea la substanţe chimice dereglează dezvoltarea testiculelor, ceea ce duce la probleme endocrine şi la cancer testicular, spune Skakkebaek. Acest lucru sugerează că problemele ar putea fi rezultatul unor factori de mediu combinaţi cu o predispoziţie genetică, a adăugat profesorul.

Din acelaşi motiv se înregistrează o rată sporită a cazurilor de criptorhidie, anomalie congenitală în care testiculele nu coboară din abdomen în scrot, a cazurilor de hipospadias, o anomalie a penisului în care deschiderea uretrei este în locul greşit şi o rată mai mare a unui număr redus de spermatozoizi în sperma bărbaţilor.

Până acum, studiile epidemiologice au arătat asocieri „slabe” între criptorhidie la fii şi expunerea mamelor la medicamente precum dietilstilbestrol, paracetamol şi amestecuri de eteri difenil polibromuraţi şi pesticide.

Cercetătorii au analizat până acum doar câteva sute din cele câteva mii de substanţe chimice şi de combinaţii de substanţe ce ar putea cauza aceste probleme, a explicat Toppari. „Există un număr foarte mare de substanţe chimice ce ar putea contribui”, a explicat cercetătorul.

Sursa: Bloomberg