Mai mult decât o distracţie: “filmuleţele cu animale” pot da un mare ajutor ştiinţei

Asemenea filmări nu sunt înlocuiesc cercetările serioase, dar sunt de mare valoare pentru oamenii de ştinţă care nu au reuşit să vadă ei înşişi anumite lucruri, spune Marc Bekoff, fost profesor de ecologie şi biologia evoluţiei la Universitatea Colorado, din SUA.
“Din punct de vedere pedagogic, aş dori să fi avut acces mai larg la materialele video de pe  YouTube. Probabil le-aş fi folosit la cursurile pe care le predam”, a adăugat el.

Unele dintre aceste filmări documentează comportamente animale foarte rar observate, inedite pentru mulţi zoologi; aşa este, de pildă, acest video ce a surprins o cioară “dându-se pe derdeluş”, pe panta unui acoperiş, folosind un capac de plastic. Filmat în Rusia, el a fost încărcat pe YouTube în ianuarie 2012 şi a avut peste 670.000 de vizualizări în primele 6 luni.

Ximena Nelson, biolog la Universitatea Canterbury din Noua Zeelandă, afirmă că a observat un comportament similar la o specie neozeelandeză de pasăre, papagalul kea, dar că asemenea scene sunt extrem de rar văzute. De aceea, spune cercetătoarea, asemenea filmări, ce pot fi incluse chiar în categoria activităţii numite citizen science  (cercetări sau observaţii realizate de amatori, persoane fără pregătire de specialitate, dar care ajută astfel munca oamenilor de ştiinţă), ne pot o idee mult mai clară asupra varietăţii comportamentelor legate de joc, de folosirea uneltelor sau alte comportamente relativ rar întâlnite la alte animale.

Ximena Nelson, împreună cu Natasha Fijn de la Universitatatea Naţională Australiană, susţin, într-un articol publicat recent în jurnalul Animal Behavior, că aceste videoclipuri pot furniza dovezi ale unor fenomene rare ori chiar necunoscute anterior, din lumea animalelor.
De altfel, există cercetători care deja utilizează acestă nouă resursă. Un studiu publicat în jurnalul Wildlife Research a analizat fotografii şi videoclipuri reprezentând rechini-balenă, realizate de amatori şi încărcate pe Flickr şi YouTube. Concluzia a fost că 85% dintre aceste imagini îi pot ajuta pe cercetători să identifice individual anumiţi rechini; astfel, oamenii de ştiinţă îi pot urmări şi pot aduna mai multe informaţii despre ei. (Rechinul-balenă, cel mai mare dintre rechini, care poate ajunge la 12 metri lungime şi peste 20 tone greutate, este o specie vulnerabilă, dar şi puţin cunoscută).

Filmările realizate de amatori pot fi foarte utile în special în înţelegerea comportamentului legat de joc la animale, un aspect prea puţin studiat, uneori dificil de observat şi care are o mare importanţă în înţelegerea relaţiilor dintre specii, a inteligenţei unor animale etc.
Or, tocmai animalele care se joacă reprezintă o temă favorită a videoclipurilor cu animale.

Iar filmările de amatori, brute şi netrucate, sunt cele mai valoroase pentru studierea comportamentului animalelor. În articolul lor, Nelson şi Fijn avertizează cercetătorii să fie precauţi când au de-a face cu secvenţe care au fost prelucrate în post-producţie (cum se întâmplă adesea în cazul filmelor documentare realizate profesionist), deoarece prelucrarea poate altera anumite aspecte şi poate astfel distorsiona înţelegerea fenomenelor surprinse.

Sursa: Live Science / Foto: frollein2007