In urma cu 20.000 de ani, Europa era acoperita de gheturi pana la latitudinea actualei Germanii, dar si in restul continentului temperaturile erau scazute, astfel incat anumite specii s-au retras in regiunile sudice, cum ar fi Peninsula Iberica si Italia. Aceste zone constituiau refugii, in care speciile au supravietuit in tipul perioadei glaciare si de unde au pornit spre nord, recolonizand Europa, dupa incheierea glaciatiunii.
Ursii insa nu erau limitati la aceste refugii, ci au circulat liber peste o mare parte a Europei sudice si centrale.
Cercetatorii suedezi au analizat ADN-ul mitocondrial din fosile de ursi (unele vechi de 20.000 de ani) constatand ca acesti ursi stravechi erau diferiti genetic de cei de azi. Studiul arata ca ursii bruni au supravietuit in centrul Europei chiar si in cele mai reci perioade ale glaciatiunii, spre deosebire de ipotezele anterioare, care sugerau ca ursii supravietuisera numai in refugiile din sudul continentului. Prin urmare, modelul actual de distributie s-ar datora activitatilor umane, inclusiv vanatoarea. Diferenta fata de studiile mai vechi provine din faptul ca analizele anterioare fusesera realizate doar pe putinele populatii de urs brun care au mai ramas in Europa.
Sursa: Science Daily