Dovezile care susţin această ipoteză au fost găsite în insula Ellesmere, din provincia Nunavut, şi constau într-un fragment de membru fosilizat găsit alături de arbori fosilizaţi. Regiunea Ellesmere, azi numită Barren, este aşezată lângă vârful de nord-vest al Groenlandei, la o latitudine de 80 de grade nord.
Vârsta fosilelor este indicată de depozitele de sol care datează de acum 3,5 milioane de ani, iar specialiştii şi-au dat seama că este vorba de o cămilă şi nu de alt animal pe baza proteinelor din colagen, principalele proteine din oasele mamiferelor.
Potrivit calculelor realizat de specialişti, un astfel de exemplar de cămilă ar fi avut o înălţime de 2,7m, cântărind aproape 900 de kilograme.
Aceste cămile „au trăit în Artica superioară la mijlocul Pliocenului, o perioadă caldă când zona era împădurită şi când canalele arhipelagului Artic Canadian erau pline de sedimente”, a notat autorul lucrării.
Temperatura globală atunci era cu 2-3 grade Celsius, mai ridicată decât cea de acum.
În ciuda celor 6 luni de noapte, Fiordul Strathcona, zona în care au fost făcute descoperirile avea o temperatură medie anuală, uşor sub limita încheţului.
Descoperirile întăresc o teorie mai veche care susţinea că strămoşul cămilelor nu era originar din Sahara şi nici din Golful Persic, ci din America de Nord. Cămilele primitive au migrat în Asia printr-o fâşie de pământ care traversa strâmtoarea Bering.
„Familia Camelidae este originară din America de Nord, din Eocen, o perioadă de acum aproximativ 45 de milioane de ani”.
În timpul Miocenului, perioade de acum 23 de milioane de ani, până acum 5 milioane de ani, familia s-a diversificat. până la sfârşitul Miocenului, două ramuri au dominat: strămoşul actualelor cămile, care a ajuns eu Eurasia, şi predecesorii lamei şi ai alpacalei care au ajuns în America de Sud.
Sursa: AFP