Trei tineri care studiază fizica la Universitatea Leicester s-au decis să analizeze acţiunea de salvarea a lui Peter Parker din filmul Spider-Man 2.
În caz că nu vă mai amintiţi foarte bine scena, înainte de a intra în detaliile cercetări, puteţi revedea acţiunea salvatoare a lui Parker.
Iată datele pe care cei trei studenţi le-au luat în calcul:
Mergând mai departe cu calculele, studenţii au ajuns la concluzia că modulul lui Young (o măsură a elasticităţii) al pânzei de păianjen a lui Parker este de 3.12GPa, în timp ce tenacitatea materialului este de 500 MJ pe metru cub.
Această elasticitate este medie pentru pânza de păianjen, care de obicei are valori pe modulul lui Young între 1,1 GPa şi 10 1.5GPa (uneori chiar şi 12GPa)
La capitolul tenacităţii materialului, în schimb, lucrurile sunt diferite. 500 MJ pe metru cub înseamnă foarte mult. Kevlar-ul (o poliamidă cu proprietăţi mecanice deosebite, fiind de 5 ori mai rezistentă decât oţelul şi având capacitatea de a opri gloanţe) are doar 33 MJ pe metru cub. Cu toate acestea, păianjenul lui Darwin (Caerostris darwini), un animăluţ ce trăieşte în Madagascar, are o mătase cu o tenacitate de 520 JM pe metru cub.
Cu alte cuvinte, deşi nu ne-am fi aşteptat, scena a fost redată într-un stil realizat. Dacă ai fi un om păianjen şi ai avea o pânză cu elasticitate medie şi tenacitate de top, atunci ai putea, probabil să produci pânză cu grosimea de 5 milimetri (ceea ce niciun păianjen,nu poate face) şi de ce nu, ai putea opri un tren în mişcare.