Cum putem scăpa de frica produsă de amintirile neplăcute?

Înţelegerea modului în care creierul formează amintirile traumatice ar putea ajuta la dezvoltarea unor tratamente pentru persoanele care suferă de stres post-traumatic şi alte tulburări de anxietate. 

Amintirile nu rămân imprimate în creier pentru totdeauna. Studii recente pe animale şi oameni au demonstrat că odată ce ne amintim evenimente neplăcute, aspectele emoţionale neplăcute pot fi reduse. Experimentele au folosit anumite medicamente pentru a slăbi asocierea dintre o amintire şi un răspuns negativ. Cu toate acestea, detaliile legate de modul şi motivul pentru care aceste medicamente funcţionează nu au fost clarificate. 

Acum, noile rezultate par să scoată la iveală un pas subapreciat din acest proces. Pentru ca răspunsul emoţional legat de amintire să slăbească, ceva neaşteptat trebuie să se întâmple în timp ce persoana în cauză îşi aminteşte evenimentul neplăcut. Această nepotrivire dintre ceea ce aşteaptă persoana respectivă şi ceea ce se întâmplă cu adevărat face ca amintirea să devină neclară şi vulnerabilă. 

În experiment, oamenilor li s-au arătat imagini cu o armă sau cu un păianjen. Întotdeauna, după ce priveau imaginile ei erau expuşi ori unui zgomot foarte puternic ori unui şoc. În acest fel oamenii au început să se sperie de una dintre imagini, fie de cea cu arma, fie de cea cu păianjenul. A doua zi, unii oameni au reexperimentat aceeaşi conexiune (o imagine cu un păianjen era întotdeauna urmată de un şoc, în timp ce imaginea cu arma era însoţită de un zgomot puternic), pe când restul participanţilor erau supuşi situaţiilor imprevizibile (uneori o imagine cu un păianjen putea fi urmată de un zgomot puternic sau de un şoc, iar alteori ea nu era însoţită de niciuna dintre cele două). Cu ajutorul unor electrozi aşezaţi sub ochii subiecţilor, cercetătorii au putut măsura tresăririle, mecanism prin care evaluau reacţia involuntară de frică. 

După a doua zi de teste, fiecare participant a primit propranolol, un medicament care interferează cu formarea memoriei, Medicamentul nu i-a afectat pe oamenii care au retrăit experienţa originală. În schimb, pentru oameni care au experimentat ceva nou, medicamentul a „şters” răspunsul la memoria originală. Aceşti oameni aveau o probabilitate mai mică de a clipi în aşteptarea unui şoc. „Nu este doar o reducere a reacţiilor la frică ci o ştergere a lor”, a declarat coautorul studiului, Merel Kindt de la Universitatea din Amsterdam.

Sursa: Science News