Care este mecanismul prin care ne alegem partenerii? Un sociolog a descifrat misterul

Totuşi, care este mecanismul prin care oamenii îşi aleg un partener romantic sau sexual? Elizabeth McClintock, un sociolog de la Universitatea Notre Dame din SUA, studiază impactul atracţiei fizice şi a vârstei asupra selecţiei partenerului şi efectele sexului şi a venitului asupra relaţiilor. Cercetările sociologului oferă noi descoperiri ce ne permit să înţelegem când şi de ce suntem „loviţi de săgeata lui Cupidon”.

Într-unul din studiile sale, ce a fost publicat în jurnalul Biodemography and Social Biology, McClintock studiază efectele puterii de atracţie asupra adulţilor tineri (analizând numărul de parteneri, dacă aceştia au o relaţie şi cât de des fac sex), descoperind diferenţe între cele două sexe.

• Protest Greenpeace la Forumul Economic Mondial: ce mesaje au afișat activiștii?
• Europa trebuie să învețe cum să aibă grijă de ea însăși, avertizează Volodimir Zelenski

„De multe ori, formarea unui cuplu este conceptualizată drept un proces competitiv de potrivire în care indivizii tranzacţionează bunurile lor pentru cele ale partenerului, încercând să găsească cel mai dezirabil partener şi cea mai satisficătoare relaţie în funcţie de propriul capital”, explică McClintock. „Această metaforă împrumutată din economie a fost folosită pentru a înţelege «piaţa căsătoriilor», fiind studiate mai ales schimburile de poziţie socială şi de venit pentru alte resurse dorite, precum atracţia fizică, însă mecanismul poate fi folosit pentru a înţelege formarea cuplurilor şi în cazul persoanelor care nu se căsătoresc”, adaugă cercetătoarea.

Studiul realizat de McClintock arată că frumuseţea fizică poate fi, într-adevăr, tranzacţionată pentru poziţia socială şi pentru resurse financiare, însă acest bun mai este folosit şi pentru a stabili gradul de angajament într-o relaţie şi progresul activităţii sexuale.

Iată câteva dintre descoperirile cercetătoarei:

• Femeile foarte atrăgătoare sunt mai predispuse la formarea de relaţii exclusive, preferând acest tip de relaţii în dauna relaţiilor pur sexuale. De asemenea, aceste femei prezintă şanse mai mici de a face sex în prima săptămână de la cunoaşterea partenerului. Această diferenţă se datorează faptului că femeile foarte atrăgătoare folosesc puterea sporită pe care o au pe „piaţa de parteneri” pentru a controla relaţiile pe care le formează.
• În cazul femeilor, numărul partenerilor sexuali scade pe măsură ce sunt mai atrăgătoare. În schimb, în cazul bărbaţilor, numărul partenerilor sexuali creşte pe măsură ce sunt mai atrăgători.
• În cazul femeilor, numărul partenerilor sexuali prezintă o legătură cu greutatea. Femeile mai subţiri relatează un număr mai mic de parteneri. Cum greutatea are legătură cu puterea de atracţie a unei femei, această descoperire validează concluzia conform căreia femeile mai atrăgătoare au mai puţini parteneri sexuali.

Un alt studiu realizat de McClintock testează şi respinge stereotipul „soţiei trofeu”, conform căruia femeile tranzacţionează frumuseţea pentru poziţia socială a bărbatului.

„Evident, acest lucru se întâmplă uneori. Alte studii sugerează că acest lucru se întâmplă adesea în rândul oamenilor normali, cercetătorii subliniind că frumuseţea femeii şi poziţia socială a bărbatului prezintă o corelaţie”, explică McClintock.

Cercetătoarea susţine că studiile precedente au ignorat doi factori importanţi: „În primul rând, persoanele cu o poziţie socială ridicată sunt, în medie, mai atrăgătoare – poate pentru că au şanse mai mici să fie supraponderale şi pentru că îşi permit să meargă la dentist, dermatolog etc. În al doilea rând, cel mai puternic element în ce priveşte alegerea partenerului este similitudinea – fie că este vorba despre educaţie, rasă, religie sau putere de atracţie”.

După ce aceşti doi factori au fost luaţi în calcul, cercetarea lui McClintock arată că nu există, de fapt, o tendinţă generală a femeilor de a tranzacţiona frumuseţea pentru bani.

„Nu am identificat dovezi de tranzacţii de acest tip, în schimb am găsit dovezi puternice ce validează ipoteza potrivirii. Cu puţine excepţii, vasta majoritate a cuplurilor aleg parteneri care sunt asemănători atât în poziţie socială cât şi în frumuseţe”, a concluzionat cercetătoarea.

Surse: Biodemography and Social Biology, Universitatea Notre Dame