„Am crezut că va trebui să căutăm la distanţe vaste de noi pentru a găsi o planetă similară Pământului. Acum conştientizăm că este probabil ca alt Pământ să fie chiar la noi în bătătură, aşteptând să fie descoperit”, a declarat Courtney Dressing, un astronom de la Universitatea Harvard.
Cercetătorii şi-au bazat calculele pe planetele deja descoperite de super-telescopul Kepler, concentrându-se asupra stelelor roşii pitice care ar putea găzdui pe orbitele lor planete de dimensiunile Terrei ce au potenţialul de a fi locuibile.
Piticele roşii sunt mai mici, mai reci şi mai puţin luminoase decât Soarele nostru – şi sunt totodată stelele cele mai răspândite la noi în galaxie, reprezentând aproximativ 75% din totalul stelelor din Calea Lactee.
Kepler a studiat împrejurimile a aproximativ 158.000 de stele, iar conform analizei efectuate de Dressing şi de colegii săi, telescopul a identificat 95 de planete-candidat ce orbitează stele pitice roşii.
Majoritatea acestor planete nu erau de dimensiunile sau de temperatura potrivită pentru a putea găzdui forme de viaţă, astfel că cercetătorii s-au concentrat asupra celor 3 planete care erau atât calde, cât şi de dimensiuni apropiate Pământului.
Pornind de la faptul că numărul de stele pitici roşii în galaxia noastră este estimat a fi 75 de miliarde, cercetătorii au ajuns la concluzia că aproximativ 6% dintre acestea ar trebui să aibă o planetă similară Pământului, iar cea mai apropiată ar putea fi la doar 13 ani-lumină distanţă de noi.
„Acum cunoaştem rata prezenţei planetelor locuibile în jurul celor mai răspândite stele din galaxia noastră”, spune David Charbonneau, co-autorul studiului. „Această rată sugerează că va fi mult mai uşor să căutăm forme de viaţă în afara sistemului nostru solar decât credeam până acum”, a adăugat Charbonneau.
Un an-lumină este echivalentul a 9,46 trilioane de kilometri, distanţa pe care lumina o poate parcurge într-un an. Aşadar, 13 ani-lumină nu este o distanţă foarte mică.
Cu toate acestea, este mult mai mică decât distanţa de 300-600 de ani-lumină ce ne separă de planetele-candidat identificate de Kepler care se găsesc în „zona locuibilă”, care pot găzdui apă în formă lichidă şi, implicit, forme de viaţă.
Caracteristicile stelelor roşii pitice fac uşoară identificarea planetelor ce le orbitează chiar şi de la distanţe îndepărtate – proces ce se bazează pe identificarea umbrelor create atunci când o planetă trece prin faţa stelei sale.
Cercetătorii afirmă că este posibil să fie nevoie de un telescop spaţial mai mic dedicat identificării unei planete apropiate, sau de o reţea de telescoape aflate la sol, căci telescoapele spaţiale mai mari studiază stelele aflate la distanţe mult mai mari.
Dressing a avertizat că o planetă similară Pământului ce orbitează o stea roşie pitică ar arăta destul de diferit de Terra, însă aceste diferenţe nu ar elimina posibilitatea ca aceasta să găzduiască forme de viaţă.
„Nu este nevoie de o clonă a Pământului pentru a avea forme de viaţă”, a concluzionat Dressing.