Viitorul sună bine: ce gadgeturi vom avea în casă peste 9 ani?

În căminele din OECD (Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică, formată din naţiuni dezvoltate care acceptă principiile democraţiei reprezentative şi a economiei de piaţă liberă), vor exista până la 14 miliarde de dispozitive conectate, comparativ cu doar 1,7 miliarde câte sunt astăzi. 

Aceste subiecte au fost abordate în noua publicaţie OECD, unde s-a dezbătut conceptul de lume inteligentă. 

EOCD defineşte termenul de „inteligent” astfel: „o aplicaţie sau un serviciu capabil să înveţe pe baza situaţiilor anterioare şi să comunice rezultatele sale către alte dispozitive sau către utilizatori. Astfel, aceste dispozitive îşi pot schimba comportamentul în funcţie de situaţie. Asta înseamnă că informaţiile cu privire la anumite situaţii vor fi generate, transmise, procesate, corelate, interpretate, adaptate şi afişate”.

Comunicarea maşină-maşină presupune ca dispozitivele să fie conectate la internet. Acest proces va genera un volum mare de date (fenomen cunoscut sub numele de „Big Data”) care vor fi procesate, stocate şi analizate. Pentru a permite analizarea acestora, va fi nevoie de Cloud Computing pentru că atunci când sectoarele de afaceri, care nu erau conectate la internet, vor deveni conectate, în doar câţiva ani, va fi nevoie de sisteme de calcul care să găzduiască acest flux de informaţii. 

Chiar dacă au fost deja inventate dispozitivele cu conexiune la internet, în viitorul apropiat mult mai multe astfel de gadgeturi vor fi create. Becurile conectate ar putea fi un fel de cal troian al locuinţei inteligente. Unele companii estimează că, în doar 5 ani,  ele vor avea acelaşi preţ ca becurile normale, diferenţa fiind că ele vor putea funcţiona şi ca hub-uri, extinzând reţeaua de comunicare din casă la toate dispozitivele. 

Conectarea maşinilor şi dispozitivelor la reţele de comunicaţii nu este ceva nou. Totuşi, există unele provocări care trebuie depăşite atunci când se introduce un sistem inteligent. 

Provocarea umană

Modul în care oamenii interacţionează cu reţelele şi sistemele ar putea limita funcţionarea acestora. În cazul eHealth (gestionarea problemelor medicale cu ajutorul internetului), sistemele inteligente le permit oamenilor să ducă o viaţă sănătoasă. Cu toate acestea, un sistem portabil de monitorizare a inimii, care activează o alarmă de fiecare dată când rămâne fără semnal, poate avea efectul invers. 

Provocările ciclului de viaţă

O maşină ar trebui să funcţioneze aproximativ 15 ani, în timp ce un telefon mobil are o durată de viaţă între 3 şi 4 ani. Fiecare reţea de telefonie mobilă îşi modifică protocoalele odată la 15 ani. Reţelele de energie au şi ele o durată de viaţă cuprinsă între 15 şi 50 de ani.

Dacă astăzi este introdusă o nouă tehnologie în maşini, primele vehicule dotat cu aceasta vor întâmpina finalul ciclului de viaţă în 2028, în timp ce ultimele produse din acelaşi ciclu vor mai supravieţui până în 2038. Dacă ciclurile de viaţă a celor două sectoare se întâlnesc, efectul va fi şi mai pronunţat. Un bun exemplu este cazul vehiculelor electrice.  Acestea s-ar putea să funcţioneze 30 de ani de acum înainte, dar asta doar dacă toate maşinile create în acest interval vor fi compatibile şi dacă infrastructura va rămâne activă pentru alţi 15 ani. Deciziile luate astăzi cu privire la sistemele inteligente vor trebui luat pe termen lung. 

Provocările de business

Un raport anterior OECD a concluzionat că utilizatorii sistemelor care folosesc comunicarea maşină-maşină (M2M) pe bază de tehnologie mobilă sunt dependenţi de anumite reţele. Din acest motiv OECD recomandă guvernelor să îşi schimbe politicile astfel încât utilizatorii sistemelor M2M să nu mia depindă de operatorii de reţele mobile, ci să poată să treacă de la o reţea la alta.

Sursa: OECD Insights