De fapt, noua formulă funcţionează în aşa fel încât cu cât eşti mai mic, cu atât ai mai multe şanse de a figura drept o persoană supraponderală.
Nick Trefethen a început să analizeze această problemă după ce a realizat că metoda convenţională de calcularea IMC nu ia în considerare faptul că oamenii înalţi tind să fie mai masivi, decât cei scunzi.
În mod tradiţional, IMC se calculează împărţind greutatea unei persoane în kilograme la înălţimea ei în metri pătraţi, cu scopul de a se afla cantitatea de grăsime corporală. Dar acest lucru ar presupune ca proporţiile oamenilor să crească potrivit unui model de dezvoltare în care ei se înalţă mai repede decât adună masă corporală.
Un indice de masă corporală între 18,5 puncte şi 24,9 puncte este normal. Persoanele cu un IMC mai mic de 18,5 sunt considerate subponderale, în timp ce indivizii care obţin un punctaj între 25 şi 29,9 sunt catalogate drept supraponderale. Un punctaj mai mare de 30 puncte indică faptul că persoana în cauză este obeză.
Acum, noua versiune propusă de profesorul Trefethen presupune ca greutatea în kilograme să fie înmulţită cu 1,3. Apoi, rezultatul trebuie împărţit la înălţimea persoanei la puterea 2,5.
Profesorul insistă că formula sa este departe de a fi un exerciţiu academic simplu, având în vedere că rezultatele ar putea afecta milioane de oameni.
În mare, în urma noilor calcule, fiecare persoană cu o înălţime mai mare de 1,80m va pierde un punct din IMC. În schimb, în cazul celor care au 1,50m, formula profesorului Trefethen va mai adăuga câte un punct la rezultatul IMC, destul cât să îi treacă pe unii dintre indivizi de categoria supraponderali la cea a celor care suferă de obezitate.
Având în vedere că IMC nu face deosebirea între ţestulul muscular şi cel adipos, experţii deja pun la îndoială utilizarea IMC ca un indicator al sănătăţii.
Surse: Daily Mail, Telegraph