Raza verde durează de obicei doar o secundă sau două şi se datorează unor fenomene optice complexe care au loc cu prilejul interacţiunii dintre razele solare şi aerul atmosferic.
Atomosfera acţionează ca o prismă, care descompune lumina solară în diferite culori (radiaţii luminoase cu lungimi de undă diferite). Când discul solar este complet vizibil deasupra orizontului, diferite culori ale luminii se suprapun în aşa fel încât nu pot fi distinse individual, cu ochiul liber.
Dar, pe măsură ce soarele coboară sub linia orizontului, culorile spectrului dispar una câte una, începând cu cele cu lungimea de undă cea mai mare şi sfârşind cu cele cu lungime de undă mică. La răsărit, procesul se desfăşoară invers, culorile „apărând” pe rând de sub orizont.
De obicei, raza verde e cea care atrage atenţia, în contrast cu roşu, portocaliul şi galbenul care însoţesc de obicei răsăritul şi apusul. Rar de tot, când aerul este foarte limpede, razele albastre şi violete reuşesc şi ele să treacă prin atmosferă, producând o strălucire scurtă în aceste culori. Totuşi, verdele este mai des observat şi surprins în fotografii.
Raza verde poate apărea sub mai multe forme, cel mai adesea fiind vorba despre două fenomene optice: miraj inferior (cam două treimi din cazurile de rază verde observate) şi fals miraj.
Mirajul inferior produce o imagine ovală şi plată, care apare aproape de suprafaţa mării, atunci când suprafaţa ei este mai caldă decât aerul de deasupra.
Mirajul fals apare mai sus pe cer, când suprafaţa este mai rece decât aerul de deasupra ei, şi are aspectul unor „fâşii” de Soare.
Cel mai probabil este ca raza verde să fie observată în zone cu o vedere largă, deschisă spre orizont, pe vreme foarte senină, în zone cu aer nepoluat.
Imaginea a fost utilizată de Jules Verne în romanul său Raza verde, ai cărui eroi întreprind o lungă călătorie pentru a vedea acest fenomen rar.
Sursa: Live Science / Credit foto: Nigella Hillgarth