Persoanele cu ochii căprui par „mai de încredere” decât cele cu ochi albaştri

Culoarea ochilor pare o caracteristică superficială şi nimeni nu se aştepta ca ea să fie atât de strâns asociată cu anumite particularităţi ale structurii osoase, astfel încât cercetătorii au fost surprinşi să constate că există o asemenea corelaţie, a declarat Karel Kleisner, de la Universitatea Carol din Praga, unde a fost realizat studiul.

Kleisner este interesat, ca direcţie de cercetare, de semnalele sociale pe care le poate transmite culoarea ochilor, pornind de la ideea că ochii albaştri sunt o achiziţie relativ recentă în evoluţia speciei umane. Ei ar fi apărut, după opinia specialipştilor, abia în urmă cu 6.000 – 10.000 de ani.

Dar de ce mutaţia care determină culoarea albastră a ochilor s-a răspândit atât de mult? Kleisner crede că ar putea exista o cauză de ordin evolutiv, dar acest fapt nu pare să aibă de-a face cu modul în care „funcţionează” culoarea ochilior din punct de vedere social.

Însă ochii spun ceva despre persoana respectivă sau, cum spune Karel Kleisner, „ochii există nu numai ca să vadă, ci şi ca să fie văzuţi.”

Pntru a-şi testa ipoteza, Kleisner şi colegii săi au fotografiat 80 de studenţi (40 de bărbaţi şi 40 de femei) din Republica Cehă, dintre care unii aveau ochi albaştri, iar alţii ochi căprui.

Apoi, au cerut unui alt grup de studenţi (142 de femei şi 98 de bărbaţi) să privească fotografiile şi să acorde un punctaj persoanelor respective, pe o scală de la 1 la 10, evaluând trei aspecte: atractivitatea, caracterul dominator şi în ce măsură inspirau încredere.

Rezultatele (publicate în jurnalul PLOS ONE) au fost interesante: persoanele cu ochi căprui au fost considerate mai de încredere decât cele cu ochi albaştri, diferenţă vizibilă în special în cazul persoanelor de sex masculin. S-a observat o astfel de tendinţă şi în cazul persoanelor de sex feminin, dar diferenţele nu erau semnificative statistic, astfel încât puteau fi şi rezultatul întâmplării.

Însă şi mai interesante s-au dovedit rezultatele unui al doilea experiment. De data acesta, cercetătorii au folosit programe de grafică pe computer pentru a modifica înfăţişarea persoanelor din fotografii, schimbându-le culoarea ochilor: celor care aveau ochi căprui le-au fost „puşi” ochi albaştri, iar cei care aveau de la natură ochi albaştri au fost „dotaţi” în fotografii cu ochi căprui. Alţi 106 studenţi au fost rugaţi să evalueze în ce măsură persoanele din poze păreau de încredere.

Surprinzător, aceleaşi chipuri care inspiraseră încredere în primul experiment au obţinut şi acum punctajul cel mai mare, deşi acum aveau ochi albaştri în loc de căprui. Acest fapt sugerează că nu culoarea ochilor, în sine, este cea care inspiră încredere,  ci ceva legat de forma feţei.

O analiză a feţelor a arătat că bărbaţii cu ochi căprui tindeau să aibă gura mai mare, bărbia mai lată, nasuri mai mari şi arcadele sprâncenelor mai proeminente decât cei cu ochi albaştri. Cu alte cuvinte, trăsăturie lor, în general,  păreau mai „copilăreşti” şi mai vesele şi, probabil, acest lucru i-a făcut pe observatori să îi considere mai de încredere, e de părere Kleisner.

Totuşi, nu e uşor de explicat de ce se întâmplă aşa şi de ce culoarea ochilor pare să aibă legătură cu trăsăturile feţei.

O explicaţie ar fi aceea că, atunci când ochii albaştri au apărut la oameni, acum câteva mii de ani, noutatea aspectului lor îi făcea să pară sexy. Astfel, oamenii ar fi putut fi tentaţi să caute parteneri cu ochi albaştri, dând prioritate aspectului lor atrăgător şi lăsând deoparte faptul că inspirau mai puţină încredere decât cei cu ochi căprui. Şi astfel, acele gene care determină trăsături faciale ce inspiră mai puţină încredere s-ar fi răspândit printre oamenii cu ochi albaştri.

Chipurile bărbaţilor studiaţi erau mai variabile ca formă decât cele ale femeilor participante la studiu, ceea ce explică de ce deosebirile legate de încrederea pe care o inspirau feţele s-au observat doar la bărbaţi. S-ar putea ca feţele femeilor să nu aibă o variabilitate atît de mare încât să se poată spune cu precizie dacă trăsăturile lor influenţează părerea privitorului, când e vorba despre încrederea pe care o inspiră.

Studiul fiind realizat în Republica Cehă, pe un eşantion mic, e posibil să existe diferenţe semnificative de percepţie de la o cultură la alta. Kleisner se aşteaptă ca formele feţelor care inspiră încredere să fie similare la toate culturile, însă culoarea ochilor ar putea fi mai susceptibilă de fi judecată prin prisma unor stereotipuri culturale, iar acest fapt ar putea influenţa rezultatele unor experimente similare realizat în alte ţări. În Turcia, spre exemplu, se consideră că e mai probabil ca persoanele cu ochi albaştri să deoache. Sunt necesare mai multe studii similare, în diferite ţări, pentru a lămuri modul în care culoarea ochilor influenţează modul în care sunt judecaţi oamenii.

Sursa: Live Science