Cele mai vechi „pastile” cunoscute au peste 2.000 de ani şi erau folosite pentru tratarea bolilor de ochi

Într-o epavă scufundată în jurul anului 140 î.e.n., cercetătorii italieni de la Universitatea din Pisa au descoperit tablete ce conţin carbonat de zinc, despre care cred că erau folosite pentru a trata afecţiuni ale ochilor. 

Erika Ribechini, conducătoarea echipei de cercetători, crede că acestea sunt cele mai vechi tablete de uz medical studiate până acum. După părerea ei, tabletele – discuri de 4 cm diametru şi 1 cm grosime – erau înmuiate în apă şi aplicate direct pe ochi.

Tabletele conţin minerale bogate în carbonat de zinc, precum hidrozincit şi smithsonit, amintind de practica utilizării contemporane a compuşilor de zinc în tratamentul afecţiunilor oculare şi cutanate.

Erika Ribechini afirmă că există dovezi ale faptului că Pliniu cel Bătrân, medic şi naturalist roman (23 – 79 e.n.), autorul uneia dintre cele mai impresionanate lucrări enciclopedice ale Antichităţii, Naturalis Historia, prescria, pentru asemenea afecţiuni, leacuri ce conţineau zinc, la peste 200 de ani după scufundarea navei romane studiate de cercetători.

Tabletele mai conţin, de asemenea, grăsimi vegetale şi animale. Granulele de polen de măslin sugerează că uleiul de măsline era un ingredient-cheie, aşa cum este şi azi în multe creme de uz medical şi cosmetic.

Tabletele au fost descoperite într-un cilindru de tablă închis etanş, numit pyxis (foto), care a protejat conţinutul de acţiunea corozivă a oxigenului din aer. Descoperirea unor medicamente atât de vechi, bine conservate, este o raritate în arheologie.

Încărcătura navei scufundate, descoperită în 1980 şi numită de cercetători Relitto del Pozzino, conţine şi alte obiecte de uz medical, precum mici flacoane şi vase speciale pentru flebotomie („lăsarea de sânge”), sugerând că unul dintre pasagerii corabiei ar fi fost medic. 

Sursa: New Scientist / Credit foto: G. Giachi et al., PNAS